Practic nu există palat sau castel important din vestul Europei care să nu aibă, între alte obiecte de preţ şi de podoabă, tapiserii. Majoritatea acestora provin din şcolile Ţărilor de Jos din secolele XV-XVIII, cărora li se adaugă şcoala franceză a secolului al XVIII-lea. Cele mai vechi lucrări de acest gen sunt însă de producţie nordică, scandinave şi normande. Capodopera este „Tapiseria de la Bayeux“ (Magazin istoric, nr. 6/1970), pe care, în anul 1100, poetul francez Baudry o descria într-un poem dedicat Adelei de Normandia, fiica regelui normand al Angliei, Wilhelm Cuceritorul (1066-1087), ca fiind din mătase, fir de aur şi argint şi reprezentând cucerirea Angliei de către normanzi. Cea mai importantă menţiune istorică a tapiseriei datează din 1476 şi precizează că aceasta aparţinea catedralei din Bayeux (Normandia, Franţa), unde era expusă în fiecare vară, timp de câteva zile, de jur-împrejurul navei bisericii.
(…)
Acest articol a apărut în numărul din aprilie 2013 (553). Pentru a putea citi tot articolul trebuie să vă abonaţi aici.
