Magazin Istoric - noiembrie 2010

8 magazin istoric litãþii, la Liga Culturalã, deve- nitã, prin voinþa lui Iorga, Liga pentru unitatea tuturor românilor, apoi în anii rãzboiului nostru, ani în care Iorga e „apostolul neamului“. Iar dupã rãzboi fac o politicã activã lângã Iorga, poves- tind din campaniile electorale ºi sur- prinzând descãtuºarea care venise peste români ºi nenu- mãratele iniþiative culturale trãite în apropierea lui Iorga. Toate, pânã când þara a ajuns în 1940 „fãrã Iorga“, parcã fãrã suflet. Ctitor de instituþii La jumãtate de an de la nãprasnica moarte, când Iorga ar fi împlinit 70 de ani, ziarul Vremea îi dedicã un numãr special. „Nu este cãrare ori drum, uneori tãiat din nou, prin hãgaºuri încâlcite, în care mintea agerã ºi puterea extraordinarã de muncã a lui N. Iorga sã nu fi rãspândit luminã trainicã“, scrie geo- logul, geograful ºi pedagogul Ion Simionescu, în 1941, preºedinte al Academiei Române. El gãseºte cã mai sunt doar doi reprezentanþi ai etnicului nostru care sã-i poatã fi alãturaþi: D. Cantemir ºi B.P. Hasdeu, confirmând ceea ce se ºtie, anume faptul cã în cultura româneascã ma- rile valori sunt de tip enciclo- pedic. Pentru filosoful C. Rãdulescu-Motru e un „torent vijelios de gândiri sclipitoare“ ºi „cu cât timpul va trece, cu atât mai mult se va vedea cât de mare, cât de profund este golul pe care îl lasã Nicolae Iorga în aceastã þarã“, cum observã dr. C. Angelescu. Pentru cã N. Iorga, ne-o spune scriitorul Liviu Rebreanu, „a fost cel mai formidabil creer pe care l-a produs neamul ro- mânesc pânã astãzi“ ºi „toatã miºcarea naþionalã, acel fai- mos panromânism, care ne-a dãruit România întregitã, a izvorât din sufletul lui ºi a devenit o forþã cotropitoare pentru neamul românesc în- treg, prin cãldura sufletului ºi verbului sãu“. A fost‚ cum crede ºi poetul Ion Pillat, un temperament pasionat de luptãtor, un cãrturar nãscut, un patriot înflãcãrat, „un rar erudit, o memorie incompa- rabilã, o putere de sintezã neobiºnuitã, cu un dar excep- þional de exteriorizare, un sti- list de preþ ºi unul din oratorii de seamã ai neamului“. Un scriitor ca Ionel Teodo- reanu, suflet impresionabil mai mult decât alþii, e rãvãºit în faþa memoriei lui: „Iorga, deºi mort, este atât de intens actual, atât de tu- multuos prezent, încât mintea care încearcã sã-l ju- dece e mai mult o replicã pasionalã decât un epilog limpezit. Ce-a fost Nicolae Iorga? Un mare orator? Un cumplit cãrturar? Un arzãtor poet? Un inspirat argo- naut al românismu- lui? Desigur... Dar a fost, mai presus de toate, un fecundator al timpului lui. A smuls admiraþia ºi a deºteptat contradicþia. A trezit mereu ceva, în somnia contem- poranilor lui, determinându-i sã fie mai harnici întru fier- binþeala vieþii. Putem spune cu cinstitã vorbã cã Nicolae Iorga ºi-a dat numele unei nobile insomnii a vitalitãþii româneºti.“ Pan Halippa îl vedea pe Iorga drept „magul credinþei mântuitoare a uni- tãþii naþionale, pe care a pro- povãduit-o prin scris, prin vorbã ºi faptã, cum n-a fã- cut-o altcineva mai stãruitor ºi mai convingãtor. N. Iorga a fost marele cãrturar care i-a cercetat pe românii din þinu- turile subjugate, pentru ca, odatã cu ºtergerea prafului de pe vechile documente ale neamului, sã realizeze opere nepieritoare în domeniul istoriei naþionale“. În litera- turã a trezit ºi întreþinut spi- ritul tradiþionalist. A fost pu- blicistul ºi ziaristul care n-a scãpat din vedere niciun eveniment important. „Ca orator a rãscolit adânc în mintea oamenilor, a aprins inimi ºi a poruncit sufletelor În mijlocul studenþilor, la ªcoala românã de la Fontenay-aux-Roses