Magazin Istoric - noiembrie 2010

48 magazin istoric Cruciºãtorul auxiliar „Dacia“ „Împãratul Traian“ în portul Sevastopol În Marea Neagrã, indisci- plina s-a manifestat iniþial prin tendinþe separatiste. Unele nave au arborat pavilio- nul ucrainean, altele pe cel roºu ºi unele pavilionul negru al anarhiºtilor. Conducerea flotei din Marea Neagrã a fost preluatã de „Centroflot“, Co- mitetul Central al Flotei Mari- time Militare a Rusiei, alcãtuit din delegaþi ºi reprezentanþi ai flotelor ºi flotilelor, care avea sã hotãrascã asupra tutu- ror problemelor marinei ruse, inclusiv cele operative. În toamna anului 1917, socialiºtii români au înfiinþat Comitetul de acþiune social- democrat român, cu sediul la Odessa („Rumcerod“), condus iniþial de medicul Cristian Rakovski ºi avocatul Mihail Gh. Bujor. Comitetul s-a adre- sat prin diferite manifeste marinarilor ºi soldaþilor ro- mâni, îndemnându-i la acþiuni revoluþionare ºi la luptã pentru rãsturnarea mo- narhiei ºi procla- marea republicii. Prima încercare de rãscoalã a ma- rinarilor a avut loc la Sulina, la Batalionul de Debarcare, Punc- tul Naval ºi pe cruciºãtorul „Eli- sabeta“. Comitetul marina- rilor români din Sulina a ho- tãrât sã se revolte ºi sã cearã ajutorul forþelor revoluþionare ruse. Deºi arestaþi ºi condam- naþi, unii revoluþionari au reu- ºit sã se refugieze la Odessa, unde au constituit Batalionul revoluþionar român, cu circa 500 de adepþi, condus de un comitet. Statul major al bata- lionului a fost instalat pe nava „Durostor“. La începutul anu- lui 1918, miºcarea organizatã de „Rumcerod“ printre mari- narii comerciali din Chilia Veche a promovat un program de revendicãri politice ºi so- ciale, inspirate direct din re- voluþia bolºevicã. Adunarea din 17 ianuarie 1918, desfãºuratã la Chilia Veche, în prezenþa delegaþilor „Rumcerod“, a ales un comi- tet revoluþionar, care a cerut, printr-o Moþiune, înfiinþarea republicii, înlãturarea mo- narhiei ºi des- fiinþarea cla- sei boiereºti. Propaganda cu manifeste ºi ziare edi- tate la Odessa de „Rumce- rod“ a condus la atragerea unor simpati- zanþi din rân- dul echipajelor navelor dislo- cate pentru iernat la Chilia Veche. Remorcherul „Bicaz“ a înlocuit pavilionul naþional cu cel roºu, patrulând prin porturi pentru a incita mari- narii la rãzmeriþã. Congresul al II-lea al marinarilor revoluþionari din flota rusã, desfãºurat în februa- rie 1918, la care au participat ºi delegaþi de pe navele româ- neºti, a adoptat o rezoluþie în care se specifica faptul cã „gu- vernul rus al sovietelor... pune aceste nave la dispoziþia Înal- tului colegiu ruso-român pen- tru a servi luptei revoluþionare române ºi a fi predate guver- nului revoluþionar“. Provocatorii Din luna octombrie, anar- hia, care începuse sã pãtrundã la bordul tuturor navelor Flo- tei Mãrii Negre, a avut o mare influenþã ºi asupra echipa- jului cruciºãtorului „Regele Carol I“, mai ales dupã lãsarea la vatrã a contingentelor mai vechi ºi completarea lor cu marinari de pe alte vase. La sfârºitul lunii noiembrie, echi- pajul nu mai asculta nici de ofiþeri, nici de organizaþiile democratice. La începutul lunii decem- brie, cruciºãtorul a primit or- dinul de a evacua Trabzon, dar cursele nu erau fãcute dupã ordinele Comandamentului, ci erau hotãrâte de marinari, care luau deciziile dupã inte- resele lor personale. „Centro- flot“, care avea în acel mo- ment toatã puterea, ºtia foarte bine toate acestea, dar nu lua nicio mãsurã pentru a opri anarhia. Ofiþerilor nu le era permis sã pãrãseascã propria cabinã ºi, în acelaºi timp, rolul