Magazin Istoric - noiembrie 2010

69 noiembrie 2010 Tolstoi ºi soþia sa Judith Gautier ani la Cernãuþi. La Iaºi continuã disputele legate de amplasarea statuii lui Al.I. Cuza în Piaþa Unirii (guvernul ceruse explicit un monument dedicat evenimentului Unirii Principatelor, nu persoanei celui care avea sã-l întruchipeze). Surprinzãtor, expoziþia N. Grigorescu (colecþia Al. Vlahuþã) nu întruneºte adeziunea publicului. „Obiecte de troc“, „marfã de la foc“, „cârpeli“, scrie cineva în La Roumanie . U n element nefast în viaþa cotidianã rãmân lucrãrile edilitare. La Craiova, inginerul Lindley, angajat sã amenajeze hidrosistemul Gioroc, lasã lucrãrile baltã ºi refuzã discuþia cu consiliul municipal, fiind „foarte ocupat“ la Baku. La Bucureºti, Pri- mãria decide sã instaleze linii radiale de tramvai electric dinspre centru spre periferie. Primul lucru fãcut: sãparea la întâmplare de ºanþuri, între altele pe strãzile Lipscani ºi Gabroveni, „de indivizi care pãreau cã fac acest lucru pentru prima oarã“, adaugã un ziarist rãutãcios. Apar apoi ºine, trolee, stâlpi, fire, vagoane de tramvai ºi gropi... cât cu- prinde. La faþa locului, specialiºti ºi gurã cascã înþeleg imediat zãdãrnicia întreprinderii: strãzile sunt prea înguste, încât din tramvai ai putea doar sã intri direct în vreo prãvãlie sau cârciumã... Din strãinãtate parvin fel de fel de ºtiri, dramatice, optimiste, cu dovezi de inven- tivitate uimitoare sau peste mãsurã de excentrice. Moartea lui Tolstoi declanºeazã manifestaþii colosale în Rusia. Certat cu biserica, acesta urma sã fie îngropat fãrã slujbã. Dar Duma îl omagiazã, iar marii duci trimit telegrame de condoleanþe vãduvei. La Paris, Judith Gautier intrã în Acade- mia Goncourt, devenind astfel prima fe- meie academician din Franþa. „Pe când ºi România?“, întreabã un ziarist (Elena Vãcãrescu a intrat în Academia Românã în 1925). La Paris, un croitor falit se redreseazã fãcându-ºi reclamã la vestele roºii pentru þigani (erau vreo 6.000 ºi cântau în tara- furi prin restaurante astfel îmbrãcaþi). ªi tot în Hexagon un þãran e despãgubit pentru uciderea unei gãini de un automobilist grãbit. Ideea îi vine de la sine: cu grãunþe ºi un claxon, gãinile îºi formeazã un reflex pavlovian ºi ies grãmadã pe uliþã. S-ar fi îmbogãþit probabil rapid, dacã nu-l turna un vecin. C olecþionarii din toate timpurile au gusturi neaºteptate. Un dinte al lui Newton a fost vândut în 1816 pentru 750 de lire sterline (cumpãrãtorul l-a montat apoi într-un inel); în 1835, pãlãria purtatã de Napoleon în bãtãlia de la Eylau s-a vândut cu 1920 de franci; în fine, hainele purtate de regele Suediei, Carol al XII-lea, în lupta de la Poltava, au fost achiziþionate la Edimburgh pentru 556.000 de franci (în 1836). O ºtire bizarã îºi face loc într-o publicaþie conservatoare: „celebrul socialist“ Karl Marx, dupã spusa lui MaximKovalevski, reprodusã în Corriere della Sera , vorbea „perfect româneºte“. Englezii, excentrici ca totdeauna, inventeazã „grill room“ la domiciliu – crematoriu uman, ca sã economiseascã timpul pierdut la instituþia comunalã ºi închirierea casetei în colum- barium... P 1910