Magazin Istoric - noiembrie 2010

71 noiembrie 2010 z Omul care crease „reþeaua de la Cambridge“, epurat de Stalin z Moscova se intereseazã de familia lui Orlov z Despre avantajele colecþiilor de obiecte de artã z Ambasadorul american nu este acasã z Misterul Eitingon z Cumpublicã KGB articole în presa americanã z Capcana întinsã de Orlov Î n vara anului 1937, 40 de ofiþeri aflaþi la post în strãinãtate au fost rechemaþi la Moscova. A fost mai uºor cu cei ale cãror familii rãmã- seserã acasã. O lege din 1934 îi fãcea pe membrii familiei responsabili în cazul trãdãrii unui ofiþer. Primeau zece ani de gulag sau pedeapsa cu moartea dacã respectivul trãdase ºi secrete de stat. Doar cinci dintre rechemaþi au ales sã nu se întoarcã. Între cei reveniþi s-a numãrat ºi prie- tenul lui Orlov, Theodor Mally, omul care a creat reþeaua de la Cambridge ( Magazin istoric , nr. 8-12/ 1996). Orlov nu a înþeles niciodatã de ce Mally s-a întors. Nu avea niciun fel de rude în U.R.S.S. Câteva luni a fost lãsat în pace. Apoi, în noiembrie 1937, a dispãrut. La 17 februarie 1938, Sluþki a fost convocat la biroul lui Frinovski, unul dintre adjuncþii lui Ejov. Dupã o orã, ªpiegelglass, adjunctul lui Sluþki, a fost ºi el chemat în acelaºi birou. ªi-a gãsit ºeful mort, victima unui „atac de cord“. Încã din ianuarie 1937, Orlov fusese avertizat cã Ejov trimisese în Spania un mem- bru al Grupului mobil, Boro- din. Conform uzanþelor, orice ofiþer NKVD care ajungea în Spania trebuia sã se prezinte la Orlov. Borodin nu a fãcut niciodatã acest lucru, pozând în comisar politic al unei brigãzi de tancuri. Un ofiþer cu experienþa lui Orlov nu putea fi înºelat. Borodin era acolo ca sã se ocupe de el. Au urmat câteva luni de liniºte. Apoi, brusc, fãrã vreun motiv anume, ªpiegelglass ºi-a fãcut apariþia în Spania. Douã întâmplãri i-au confir- mat lui Orlov bãnuiala cã ªpiegelglass venise în Spania special pentru a gãsi metoda cea mai sigurã prin care putea fi eliminat. În timpul unei vizite la Madrid, ªpiegelglass s-a întâlnit în secret cu Bolo- din ºi i-a cerut aghiotantului care îl însoþea sã nu po- vesteascã nimãnui. Apoi, cifrorul pe care îl folosea Orlov i-a mãrturisit cã în perioada cât ªpiegelglass s-a aflat în Spania, a venit în camera cifrului ºi i-a cerut codul ca sã cifreze personal o telegramã cãtre Moscova. L-a refuzat, spunându-i cã regu- lamentul impunea ca Orlov sã îºi dea acordul. ªpiegelglass nu a mai revenit cu o ase- menea cerere. La scurt timp, acelaºi cifror i-a mai oferit o informaþie. Bolodin primise un cifror nou. Cei doi cifrori fãcuserã ºcoala de pregãtire împreunã ºi se cunoºteau. Omul lui Bolodin i-a povestit cã ºeful sãu era prieten cu Ejov ºi fusese trimis cu o misiune specialã în Spania. Îl întrebase ºi unde sunt gãzduite soþia ºi fiica lui Orlov ºi dacã acesta se temea pentru viaþa lor. Era o informaþie care l-a îngheþat. Era clar cã ªpiegelglass reali- zaze cã o acþiune directã con- tra lui Orlov nu avea prea mari ºanse de reuºitã ºi se hotãrâse sã acþioneze împotriva soþiei ºi a fiicei lui. Din acea clipã, orice ezitare pe care ar mai fi putut-o avea a dispãrut. Decizia de a fugi era luatã. Mai rãmânea sã stabileascã etapele fugii ºi sã aleagã momentul cel mai po- trivit. Prima grijã a fost sã îºi punã familia la adãpost. A ales Toulouse, un oraº în Franþa, unde era sigur cã NKVD-ul nu avea sã riºte o rãpire. Trecuse foarte puþinã vreme de când izbucnise un scandal diplo- matic între Moscova ºi Paris, în urma rãpirii fostului general Miller, unul dintre liderii opo- ziþiei albgardiste din Occi- dent. I-a mãrturisit soþiei ade- vãrul ºi ea a fost de acord cu planul lui de a fugi. La 22 iunie 1938, Orlov a primit o telegramã de la Moscova, prin care i se soli- cita o întâlnire într-o þarã învecinatã cu Spania, în prima parte a lunii iulie. Orlov ºtia care era semnificaþia mesaju- lui, dar a rãspuns cã poate fi prezent la întâlnire. G rija lui a fost, în perioada care a ur- mat, sã vândã obiectele de artã pe care le strânsese, ca sã facã rost de bani. Sigur, nu poþi sã nu îþi pui întrebarea: de ce strânsese astfel de opere de artã ºi cum vroia sã le intro-