Magazin Istoric - noiembrie 2010

7 noiembrie 2010 Soþia Apostolul neamului Elegantul în expresie ºi în viaþã care a fost filosoful I. Petrovici, sub farmecul cuvân- tului lui Iorga, scrie entuziast: „Când lua cuvântul, nu începea niciodatã cu una din acele fraze pompoase, care miroseau a lampã, ci întotdeauna începea printr-o frazã simplã ºi familiarã. Discursurile lui Iorga nu sunt ca un râu canalizat, unde apa este egal de latã în toate pãrþile. Un discurs al lui Nicolae Iorga e ca un ºuvoi, care îºi croieºte albia, o albie cotitã, dar din ce în ce mai largã ºi mai maiestoasã...“. Nu îl întrebase pe Iorga niciodatã, dar era convins cã nu-ºi pregãtea niciun discurs. „Exista o pregãtire perma- nentã ºi generalã, exista o formidabilã memorie, pentru cã în capul lui Iorga nu exista numai memoria sa proprie, exista memoria omenirii în- tregi, statornic prezentã, cãci ce este alta istoria universalã decât memoria omenirii în întregimea ei. În afarã de spontaneitate, o altã însuºire care caracteriza elocvenþa lui N. Iorga era elanul, tempera- mentul dionisiac ºi eruptiv, care arunca vâlvãtaia de lu- minã, care bubuia, care cu- tremura, aºa cã atunci când asistai la o cuvântare inspiratã a lui Iorga, îþi pãrea mai puþin cã eºti martor la un fenomen de naturã literarã, cât la un proces de naturã cosmicã“. ªi mai departe: „filosofii Anti- chitãþii spuneau cã lumea e compusã din patru elemente: foc, aer, apã ºi pãmânt. Aceste patru elemente intrã în com- ponenþa fiecãruia din noi. Însã, pe când la cei mai mulþi focul din alcãtuirea lor este o luminã de opaiþ, apa o baltã stagnantã, pãmântul pulbere uscatã, iar aerul miasmã, în componenþa lui Nicolae Iorga focul apare ca un fulger, aerul ca o vijelie, apa ca un torent nãvalnic, pãmântul ca o þarinã fecundã“. Omul politic Mihai Po- povici are dreptate: „nu pot sã nu recunosc împreunã cu generaþia mea, care urma aproape imediat dupã gene- raþia lui Nicolae Iorga, nu pot sã nu recunoascã toate gene- raþiile care au urmat cã în partea cea mai bunã a sufletului nostru se gãseºte ºi ceva din elanul, din imboldul, din mintea acestui cu adevãrat apostol al neamului“. La s c a r ov -Mo l do - vanu, fascinat de Iorga oratorul, începe sã-i citeascã scrierile. „Cãr- þile în care el descria insul românesc ºi viaþa lui din toate þinuturile m-au purtat cu sufletul de-a lungul românimii întregi, dându-mi cea din urmã statornicie în credinþa unitãþii noastre naþionale. Erau scrise cu atâta devotatã dragoste, arãtau cu scrupuloasã grijã atâtea frumuseþi morale ale neamului nostru, dovedeau pre- zenþa aceluiaºi suflet românesc peste tot locul, încât ele deveneau un document viu ºi actual al strãvechei noastre dãinuiri în partea aceasta a pãmântului, alcã- tuind o prefaþã a Unirii de mai târziu. Au fost cãrþile care mi-au încãlzit inima ºi mi-au înãlþat cugetul pe culmile im- personale ale iubirii de þarã ºi de neam, în plinã luminã de tinereþe spiritualã“. ªi Lasca- rov-Moldovanu devine un pasionat admirator ºi cola- borator al iniþiativelor politice sau culturale ale savantu- lui. Îi citeºte zilnic articolele, „privirile unei minþi cu totul superioarã asupra probleme- lor culturale ale unui neam întreg, aflat la rãscrucea unor mari drumuri din dãinuirea lui“. Este alãturi de Iorga ºi de lupta lui în anii neutra-