Anul Nou 1914 aduce şi un guvern nou, cel condus de Ionel Brătianu. Programul său e ambiţios şi cuprinde reforme care, realizate mult mai târziu, vor însemna progresul categoric al societăţii româneşti. Presa, guvernamentală şi de opoziţie, rămâne activă, de multe ori pătimaşă şi denigratoare; e gata în acelaşi timp să dezvăluie fapte reprobabile. România profundă continuă să înfăptuiască în cadrul instituţiilor, al edilităţii, al propagandei în străinătate lucruri remarcabile. Faptele ieşite din comun arată disponibilitatea şi fanteziile oamenilor de pretutindeni.
Aparent, războiul cu arma în mână încetează în Balcani. Continuă însă cel diplomatic. Nemulţumiţii, în frunte cu Bulgaria, silită prin Pacea de la Bucureşti din iulie 1913 să cedeze teritorii vecinilor, fac apel la Marile Puteri, ameninţă, se consideră victime şi păstrează neadormit spiritul războiului. În perspectivă, războaiele balcanice rămân, parcă, o prefaţă la Primul Război Mondial. Declaraţiile pacifiste merg paralel cu înarmarea. Când se lansează zvonul vinderii uzinei de armament „Putilov“ din St. Petersburg firmei germane specializate „Krupp“, francezii se alarmează, deoarece acolo se lucra cu patente ale lor. Lumea se întreba deja cum va rămâne secolul al XX-lea în istorie, cel al războiului franco-german? Din nenorocire, chestiunea pusă retoric în ianuarie 1914 avea să se materializeze de două ori în acest răstimp.
