ROŞIA MONTANĂ, ÎNTRE BOGĂŢIE ŞI SĂRĂCIE, ACUM 200 DE ANI

Roşia Montană a fost văzută ca un El Dorado al Europei sute de ani de-a rândul. Vechimea exploatării aurului din Munţii Apuseni i-a făcut pe mulţi să considere prezenţa metalului preţios în Transilvania drept ceva normal. Febra aurului, care a zguduit periodic vestul Europei, nu a cuprins zona Abrudului, însă toţi geografii medievali şi călătorii străini au ţinut să sublinieze existenţa aurului în regiune, iar unii au lăsat ample descrieri al Roşiei Montane. Am selectat dintre acestea pe cele mai grăitoare asupra modului în care era exploatat aurul de la Roşia Montană în secolele XVIII-XIX.

Toţi călătorii care au trecut pe acolo au ţinut să amintească faptul că denumirea i se trage de la apele înroşite de minerale care o străbat, că românii munceau din greu şi rămâneau mulţi dintre ei săraci, în ciuda faptului că aveau de-a face cu cel mai preţios metal din lume.

Slovacul Jan Fridwalszky s-a aflat pe meleagurile ardelene între anii 1764-1773, timp în care s-a documentat cu atenţie pentru lucrarea sa, Minero-logia Transilvaniei. Se pare că Fridwalszky nu avea o pregătire foarte bună în domeniul geologiei – aflată oricum la începuturile sale – şi de aceea lucrarea sa a fost criticată de contemporanii mai buni cunoscători ai tainelor pământului. Însă este dincolo de orice îndoială faptul că slovacul, intrat în ordinul iezuiţilor, a ajuns la Roşia Montană şi că descrierea locurilor constituie o mărturie directă.

Acest articol a fost publicat în Articole apărute în reviste. Salvează legătura permanentă.