Scrisoare deschisă
adresată Domniei Sale, Domnul Prim Ministru Dacian Cioloș
şi
Domniei Sale, Doamnei Ministru al Culturii Corina Șuteu
Deoarece ampla campanie pentru achiziţionare, prin subscripţie publică, a Cuminţeniei pământului, celebra sculptură a lui Constantin Brâncuşi, a reținut atenția întregii prese şi a Ministerului Culturii, piese de artă de, aparent, mai mică importanţă, comparativ cu aceea deja menţionată, riscă se fie pierdute pentru totdeauna din patrimonial naţional.
Prin retrocedările din ultima vreme, Muzeul Naţional de Artă al României a fost văduvit de piese de mare valoare, ce lasă un gol inadmisibil în iconografia reprezentativă a plasticii de şevalet din secolul al XIX-lea. Ne referim aici la scoaterea la licitaţie a unora dintre piesele iconice ale Galeriei Naţionale ce au aparţinut familiei Manu. Nu punem la îndoială justeţea acestei retrocedări, ci faptul că pânzele în cauză, prin vânzare, se vor risipi în diverse colecţii particulare, fără a-şi putea păstra unitatea, aşa cum se prezenta ea pe simezele numitului muzeu.
În catalogul Sesiunii de licitaţie din 27-29 septembrie 2016 a casei Artmark ( http://www.artmark.ro/licitatii-curente/licita-ia-colec-iei-familiei-boiere-ti-manu-inceputurile-picturii-romane-ti-sec-xviii-xix-222-2016/ ) sunt reproduse 24 (douăzeci şi patru) de lucrări – pictură în ulei pe pânză, acuarelă pe fildeş sau creion şi pastel pe hârtie – care au făcut fala Galeriei Naţionale. Majoritatea au fost clasate în categoria Fond sau Tezaur, conform fişei de obiect, elaborată de expertul Casei Artmark. Dăm mai jos o listă selectivă a pieselor celor mai însemnate:
– Constantin Daniel Rosenthal, Vorniceasa Anica Manu şi fiul ei
– Mihail Töpler, Marele Vornic Mihail Manu cu fiica sa
– Mihail Töpler, Hătmăneasa Maria Cantacuzino
– Mihail Töpler, Safta Ipsilanti, soţia domnitorului Constantin Ipsilanti
– Mihail Töpler, Logofeteasa Maria Dudescu
– Anton Chladek, Marele Vornic Ioan Manu (în două ipostaze, în costum oriental şi în straie europene)
– Anton Chladek, Alexandrina G. Manu
– Anton Chladek, Anica Manu (şi ea tot în două ipostaze şi tratată în două tehnici diferite, pictură în ulei şi miniatură pe fildeş)
– Henri de Mondonville, Ecaterina Ghica
– Gheorghe Popovici Zugrav, Domnitorul Nicolae Mavrogheni
– Pavel Djurcovici (de fapt, Constantin Lecca, după o descoperire de ultimă oră), Caimacamul Constantin Cantacuzino
– Gheorghe Tattarescu, Grigore Cantacuzino
– Theodor Aman, Alexandru Manu in uniformă de husar prusian
– Gheorghe Popescu (după Nicolae Grigorescu), Marele Ban Constantin Năsturel Herescu
Majoritatea acestor lucrări a fost reprodusă în studii şi compendii de istoria artei, începând cu acelea ale profesorului G. Oprescu şi terminând cu cele mai recente titluri dedicate artei din secolul al XIX-lea. Ele au intrat demult în conştiinţa naţională, fiind constant expuse pe simezele muzeului şi este greu de conceput un viitor tratat de specialitate al Academiei Române fără a le avea în ilustraţia de bază necesară explicării sorgintelor artei naţionale moderne.
Prin adresa nr. 2500 din 3.08.2016 s-a făcut notificare Statului român pentru exercitarea dreptului de preempţiune. Din motive pe care nu ni le putem explica, aceasta a rămas fără vreun răspuns din partea Ministerului Culturii, autoritatea mandatată de lege să exercite acest drept al Statului. Ca urmare a acestui fapt, în acest moment, ne aflăm în faţa dramaticei situaţii ca valoroasele piese să intre în proprietate privată, în urma achiziţionării, cu bucata, la licitaţia ce urmează a se desfăşura pe 29 septembrie a.c.
Având în vedere semnificația excepțională a acestor opere pentru istoria artei moderne românești, ca și pentru cunoașterea istoriei națiunii noastre în secolele XVIII-XIX, considerăm că este absolut necesar ca Ministerul Culturii să se implice de urgenţă, să-şi adjudece și să readucă spre păstrare în domeniul public aceste
opere de primă mărime pentru patrimoniul naţional. Ele reprezintă, în chip strălucit, începuturile picturii de şevalet în ţinuturile româneşti și ar fi normal ca acestea să fie returnate, după exercitarea dreptului de preemțiune, Muzeului Național de Artă al României, înainte de a se risipi în colecţii private, unde nu vor mai putea fi văzute şi admirate de marele public şi nici studiate de cercetători.
21 septembrie 2016
Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor
Institutul de Istoria Artei “G. Oprescu” al Academiei Române
