SLUJITORII MAIESTĂŢII SALE, CARE NU… EXISTĂ (7)

În 1932, Guvernul britanic a renunţat la regimul de austeritate impus în domeniul cheltuielilor militare, în 1919. Criza economică din 1929-1933 a mai amânat o vreme relansarea cheltuielilor pentru înarmare, dar încet-încet acestea au crescut, pe măsură ce şi ameninţările situaţiei internaţionale sporeau. Şi fondurile alocate serviciilor secrete au sporit. Astfel, fără o dezbatere parlamentară, ele au fost majorate, de la 180.000 lire sterline în 1935, la 250.000 în 1936 (adăugându-se încă 100.000), 350.000 în 1937, 450.000 în 1938 şi 500.000 în 1939. În aprilie 1938, Hugh Sinclair, şeful MI6, îi spunea unui adjunct din Statul Major al Aviaţiei că nu din cauza banilor nu puteau obţine suficiente informaţii despre reînarmarea Germaniei, mai ales în domeniul Aviaţiei. „Dispunem acum de suficiente fonduri – adăuga el – cu care să putem profita de orice ocazie ivită şi în care banii ar fi de ajutor“. Principala problemă era că nu dispuneau de suficiente surse şi în poziţii suficient de importante. Situaţia se datora şi teroarei impuse de regimul naţional-socialist al lui Hitler, dar şi faptului că englezii trecuseră Germania în fruntea listei de priorităţi abia de câţiva ani, după venirea lui Hitler la putere.