Magazin Istoric - noiembrie 2010

noiembrie 2010 95 DIALOG CU cititorii Revista Magazin istoric figureazã în catalogul electronic al Poºtei Române la poziþia 19.356. Îi rugãm pe autorii ºi colaboratorii revistei noastre sã ne trimitã fotografiile care însoþesc articolele pe adresele de e-mail: mistoric1967@yahoo.com ºi mistoric@gmail.com; de asemenea, sã redacteze articolele cu diacritice româneºti. AMINTIRI DINTIMPUL RÃZBOIULUI Sunt nãscut la Cernãuþi, în România Mare, la 2 octom- brie 1930 – ne scrie domnul CORNELIU MANOLIU, din Ploieºti. În nefastul an 1940 am fost refugiat la Piatra Neamþ, unde am terminat clasa a IV-a primarã, am prins înce- putul rãzboiului ºi am dat ad- miterea la Liceul „Petru Rareº“. În decembrie 1941 tatãl meu a revenit de pe front ºi a fost necesar sã ne întoarcem la Cernãuþi, tata fiind ofiþer activ (din arma geniului) la Regimentul 4 Pionieri din garnizoana Cernãuþi. O parte a regimentului tre- buia sã meargã la Piatra Olt, aºa cã tata a închiriat pentru orice eventualitate o locuinþã la Râmnicu-Vâlcea, pe strada Regele Ferdinand nr. 5, la familia Gãtejescu, pensionar C.F.R., unde a dus ºi o parte dintre lucrurile noastre. O altã parte, inclusiv jucãriile mele, a fost dusã la Suceava, unde aveam o cãsuþã cu grãdinã. Apoi tata a plecat cu unitatea la Huºi, unde efectua lucrãri genistice de apãrare. Eu cu mama am rãmas la Cernãuþi, deoarece cursurile continuau. Am ajuns astfel în luna martie 1944. Tata a venit cam pe la 20 martie ºi am plecat val-vârtej toþi trei la Huºi. Pe 28 martie în Cernãuþi au intrat trupele sovietice. Dupã câteva zile eu cu mama a trebuit sã plecãm, de- oarece tata mergea cu unitatea la Iaºi, unde a rãmas pânã la 22 august 1944. Noi am plecat spre Râm- nicu-Vâlcea. Am ajuns cred cã pe 1 aprilie la Bucureºti, am tras la mãtuºa mare (sora bu- nicului meu din partea tatii), care avea o casã pe strada Dr. Severeanu nr. 13. De aici am tot încercat sã plecãm mai departe, dar din Gara de Nord a fost imposibil. Abia la 3 aprilie mama a beneficiat de concursul unui colonel de jan- darmi, care, aflând cã tata e pe front, ne-a ajutat sã urcãm în tren la Chitila pe la prânz. Tre- nul a plecat apoi în Gara de Nord ºi pe searã spre Râmnic. Am ajuns la Râmnicu- Vâlcea a doua zi dimineaþã pe 4 aprilie. Atunci nu ºtiam ce noroc am avut. În garã am rãmas uimiþi privind escadrile întregi ce zburau deasupra noastrã. Nu a sunat nicio alarmã!Am aflat apoi ce a fost în Gara de Nord. Din acea zi am devenit obiºnuiþi cu alarmele ºi pre- alarmele. Cum locuiam aproape de garã ºi de podul pesteOlt, mama a cumpãrat un scaun mic pliant cu o pãturã ºi, când suna alarma, încãrcaþi cu brânzã de burduf, roºii ºi pâine, treceam podul peste Olt, urcam un deal spre o pãdure ºi stãteam acolo pânã suna încetarea alarmei. Aºa de fiecare datã, pânã în ziua de 6 iunie 1944, când prealarma nu a sunat ºi deodatã a sunat alarma. Nu mai era timp sã trecemOltul, aºa cã ne-am adã- postit pe mal. Cu un zgomot asurzitor, au apãrut din direcþia de rãsãrit circa 40 de bombardiere, zbu- rând foarte jos. Nici nu am apucat sã numãr avioanele cã au început sã ºuiere bombele. ªtiam deja cã atunci când ºu- ierã deasupra ta, poþi sã stai liniºtit, doar aveam 13 ani îm- pliniþi, eram instruit. Din cauza zgomotului fãcut de motoare, exploziile bom- belor la circa 100-200 de metri de locul nostru le auzeam ca împuºcãturi de pistol. Solul unde au cãzut era nisipos ºi s-a ridicat un nor de nisip cã nu se mai vedea nimic. Cre- deam cã totul e distrus, casa unde locuiam ºi totul în jur. Dupã ce s-a liniºtit, am rã- mas uimiþi. Casele întregi, po- dul, gara, benzinãria OSIM, unitatea militarã, depoul de locomotive, calea feratã, nimic nu a fost atins de bombe, era ca în filme. Am alergat repede la poºtã sã trimit o carte poº- talã tatei cã suntem bine. Seara, la Radio Bucureºti s-a anunþat cã aviaþia anglo-americanã a bombardat în mod barbar ora- ºul Râmnicu-Vâlcea... Toate bombele au cãzut pe un mai- dan, unde erau câteva cârduri de gâºte care au cãzut la „da- torie“. Doar peste ani am realizat cã am scãpat de douã ori de aviaþia americanã. Regimentul 4 Pionieri, înfi- inþat la 14 ianuarie 1922, la Cernãuþi, a rãmas definitiv la Piatra Olt, în anul 1945 a fost transformat în regiment de cãi ferate, iar la 1 septembrie 1949 a fost desfiinþat.