Magazin Istoric - noiembrie 2010

11 noiembrie 2010 dã greº, iar cursanþii „dispar“ la Vãlenii de Munte. În primii trei ani, cursurile au loc într-o ºcoalã localã. Propria salã de cursuri va fi inauguratã în anul 1912, în prezenþa principelui Carol, a principesei Elisabeta ºi a peste 6.000 de participanþi. În perioada 1908-1914, cursurile de la Vãlenii de Munte au un rol determinant în realizarea solidaritãþii ºi conºtiinþei naþionale necesare înfãptuirii idealului Marii Uniri, prin „adunarea ºi lega- rea laolaltã a fãrâmelor trupu- lui naþional“ (N. Iorga, dis- cursul din 1 iulie 1911). Dupã Unire, noua clãdire devine neîncãpãtoare, cãci sporise semnificativ numãrul confe- renþiarilor ºi al auditorilor. Lista vizitatorilor cuprinde pe membrii familiei regale (re- gele Ferdinand ºi regina Maria, regele Carol al II-lea, principesa Elena) ºi numeroºi oameni politici (prim-miniºtri, miniºtri, deputaþi ºi senatori, conducãtori de partide). A les preºedinte al Ligii Culturale în mai 1919, Iorga consacrã cursurile de varã (reluate în 1921 ºi trecute sub egida Ligii în 1923) con- lucrãrii paºnice cu minoritãþile naþionale, liantul înfrãþirii cetãþenilor României Mari devenind dezbaterea proble- melor reale ale þãrii, furnizarea de cunoºtinþe ºi soluþii, dar ºi atragerea interesului minori- tarilor, prin prezentarea po- porului român cu ceea ce este cu adevãrat interesant, „at- mosfera de toleranþã culturalã ºi recunoaºtere reciprocã“ (discursul lui Nicolae Iorga din 1925). Universitatea Popularã „Nicolae Iorga“ de la Vãlenii de Munte (denumire preluatã în 1922) va înfiinþa ºi cursuri de limba ºi literatura românã, extrem de populare. În ianuarie 1922 se înfiinþeazã AsociaþiaAuditorilor Cursuri- lor, care va colabora eficient cu comitetul de organizare. Printre momentele semnifi- cative se numãrã comemorã- rile din 1934 (la 25 ani de la inaugurarea cursurilor de varã) ºi 1939 (30 de ani), am- bele ediþii fiind comentate intens în presa centralã. Pro- gresele ºtiinþei ºi tehnicii apar ºi aici, festivitatea deschiderii cursurilor fiind transmisã la radio în 1937. Agresivitatea extremei drepte (influenþatã de fascism G heorghe Cotenescu (1886-1965), care se trãgea din neam de moºneni muº- celeni, ctitori de biserici-monu- mente istorice, s-a nãscut în co- muna Izvoarele (Dâmboviþa). A absolvit Seminarul Central din Bucureºti, Facultatea de Teologie ºi Conservatorul de Muzicã ºi Artã Dramaticã din Bucureºti, a fost membru al Ligii Culturale, secþiile Bucureºti ºi Câmpulung- Muºcel. Între 1907 ºi 1912 a fost secretarul profesorului Nicolae Iorga. A participat la organizarea primelor ediþii ale cursurilor de varã (1908- 1912) ºi a festivalurilor Ligii Culturale. A fost membru fondator al Partidului Naþionalist- Democratic, condus de Nicolae Iorga ºi A.C. Cuza (1910), ºi în conducerea centralã (1931- 1946), fondator ºi preºedinte al P.N.D. secþia Muºcel (1922) ºi membru al primei Camere Agricole din judeþul Muºcel (1925). De asemenea, a fost deputat iorghist de Muºcel în cadrul Uniunii Naþionale (1931-1932), alãturi de Constantin (Dinu) I.C. Brãtianu (P.N.L.) ºi Ion Mihalache (P.N.-Þ. – ales în douã judeþe; Mihalache a optat ulterior pentru Prahova). Animator al vieþii culturale din Câmpulung ºi din judeþ, ca dirijor al corului parohial ºi al seminarului orfanilor „Miron Cristea“, dar ºi prin concerte susþinute alãturi de tenorul Nae Leonard, retras la Câmpulung, Gheorghe Cotenescu a fost ºi cântãreþ la stranã, compozitor, redactor ºi publicist. Hirotonit în 1912 pe seama parohiei Conþeºti ºi transferat în 1913 la noua parohie din comuna Stoeneºti, unde va pãstori neîntrerupt pânã în 1965, preotul a fost ctitor principal al noii biserici din Stoeneºti, realizatã prin liste de subscripþie lansate la nivel naþional (1919-1939), dupã vandalizarea bisericuþei – monument istoric – de cãtre nemþi (1916). De asemenea, a fost preot militar în întreaga campanie (1916-1919), avansat cãpitan ºi decorat, învãþãtor la Stoeneºti ºi profesor la seminariile teologice din Câmpulung-Muºcel ºi Curtea de Argeº, respectiv seminarul monahal de la mãnãstirea Cernica; fondator ºi preºedinte în timp al tuturor obºtilor forestiere ºi al cooperativei din Stoeneºti; vicepreºedinte de Cãmin Cultural; preºedinte al Asociaþiei Preoþilor Muºceleni (douã mandate). În 1949-1950, a fost deþinut politic, pentru sprijinirea „bandei“ colonelului Gh. Arsenescu (condamnat în primul lot format