Magazin Istoric - noiembrie 2010

29 noiembrie 2010 francez ºi român, un drept câºtigat prin bunul renume al liceului. Î n viaþa liceului (de numai opt ani) au exis- tat douã perioade. În prima, din 1940 pânã 1944, important era sã se menþinã influenþa francezã într-o þarã care fãcea parte dinAxã, ceea ce implica o luptã de fiecare zi pentru a asigura tuturor, inclusiv evrei- lor, un învãþãmânt de calitate. Trebuie notat admirabilul sprijin al societãþii cultivate din România, care a rezistat cu armele spiritului tentativelor de a o îndepãrta de o cul- turã pe care ºi-o însuºise. Toate serviciile oficiale din Bucureºti (ambasada, insti- tutul ºi liceul) au fost obligate sã arate obedienþã faþã de guvernul de la Vichy, anga- jat oficial în colaborarea cu Germania, dar fãrã sã ascundã adeziunea sufleteascã la Franþa liberã (portretul mare- ºalului Pétain a fost totdeauna interzis în liceu). Erau spri- jinite de toþi cei care nu vedeau în atitudinea românilor decât un mijloc de a recupera pro- vinciile pierdute. A trebuit sã se lupte în acest timp împo- triva legilor antisemite, utili- zând toate subterfugiile po- sibile. În clipele cele mai negre, Liceul Francez a fost singurul loc unde elevii evrei au putut sã-ºi urmeze ºcolari- zarea. Aceste constrângeri, adãugate celor legate de lipsa spaþiului ºi de reducerea neîncetatã a numãrului de cetãþeni strãini, explicã efectivele reduse la mai puþin de 200 de elevi. În ciuda tuturor acestor obstacole, nivelul de pregãtire în liceu a fost mai mult decât satisfã- cãtor (mulþi dintre foºtii elevi care au continuat ºcolarizarea în Franþa ºi-au dat repede seama de aceasta), fapt ce este deosebit de merituos. Din 1944 pânã în 1948 situaþia a fost complet diferitã. Dupã o scurtã euforie provo- catã de întoarcerea armelor la Bucureºti, în august 1944, ºi semnarea acordului franco- sovietic din decembrie 1944, care lãsa sã se spere în re- naºterea fãrã obstacole a pre- zenþei franceze, instaurarea progresivã a regimului co- munist, începând din 1945, a obligat direcþiunea liceului la o luptã subteranã pentru a întârzia la maximum scadenþa pe care, cu timpul, toatã lumea o simþea cã e de neocolit. În noul climat, liceul a fost învi- nuit de elitism ºi de demo- cratizare culturalã prea ti- midã – critici cu tentã cari- caturalã –, deoarece francofilii bucureºteni fãceau în majo- ritate parte din pãturile înstã- rite ale burgheziei ºi aristocra- þiei. Cu sprijinul anumitor personalitãþi (Stoilov, ambasa- dorul României la Paris, Pãtrãºcanu, ministrul Justiþiei, ºi chiar al Annei Pauker, care ºi-a înscris fiica la liceu), încã de la sfârºitul anului 1946 au fost date asigurãri cã eforturile francezilor în plan cultural nu vor fi sistematic contracarate, dacã liceul, la rândul lui, nu va neglija „clasa muncitoare“. Liceul a fost mutat în palatul Filipescu. Tot atunci s-au înfiinþat cursurile serale ºi au fost oferite burse celor mai buni elevi din liceele româ- neºti. Un raport al Institutu- lui Francez din acea epocã constatã cã problema de fond rãmâne aceeaºi: „Aproape jumãtate dintre elevi sunt evrei. Familiile lor sunt în general bogate; multe dintre ele nutresc speranþa de a emigra în Franþa; ele nu ser- vesc nici mãcar a da liceului nostru o reputaþie democraticã în ochii puterii“. P unerea în practicã a Planului Marshall în Occident ºi instaurarea Republicii Populare Române accelereazã considerabil evo- luþia negativã. Toatã societatea este înrolatã, în plan cultural, în ARLUS, care eliminã Placa cu numele ofiþerilor francezi morþi în România, încadratã de douã urne, una conþinând pãmânt de la Mãrãºeºti ºi cealaltã de la Verdun