Magazin Istoric - noiembrie 2010

28 magazin istoric Succesul a fost enorm în acest oraº de provincie, în care o voce prestigioasã a venit sã explice cã printre toate influ- enþele culturale din trecut, inclusiv cea germanã, care au adus fiecare lucruri importante ºi benefice, nu lipsea decât vocea francezã, pentru a deschide spiritele spre valorile universale, precum cea a libertãþii. L a 12 martie 1939, îngrijorat de puterea Germaniei ºi de sporirea influenþei ei în Bucureºti, în- tr-o vreme când acolo nu dom- nea chiar democraþia, organi- zeazã o mare demonstraþie de prietenie franco-românã, ba- zatã pe fraternitatea de arme din Primul Rãzboi Mondial. În decursul acesteia a fost dezvelitã o placã comemora- tivã cu numele ofiþerilor fran- cezi morþi în România, înca- dratã de douã urne, una con- þinând pãmânt de la Verdun ºi cealaltã de la Mãrãºeºti. Prãbuºirea Franþei în 1940 ºi lovitura sovieticã asupra Bucovinei de Nord ºi a Basa- rabiei, venite aproape conco- mitent, au rãvãºit viaþa lui Georges Dementhon, ca ºi pe aceea a altor milioane de oameni. Pierzându-ºi toate bunurile, el a trebuit sã fugã din Cernãuþi cu familia, spre Bucureºti. Douã lucruri au compensat aceastã tragedie. Mai întâi, semnarea la 30 martie 1939 a acordului cul- tural franco-român, prin care se înfiinþase la Bucureºti un Liceu Francez. Lui i-au fost încredinþate organizarea ºi conducerea acestui liceu, o sarcinã deloc uºoarã, deoarece se pleca de la zero, în cir- cumstanþele dramatice ale momentului. Apoi, el a fost singurul francez din România care l-a cunoscut personal pe generalul de Gaulle. Pe când se afla la Trèves (Trier), îl întâlnise pentru a-i cere sã prezinte douã conferinþe. A avut bucuria sã primeascã, la 26 august 1940, un rãspuns la scrisoarea trimisã pe cãi ocolite la Londra, la 26 iunie, în care generalul îl numea reprezentantul sãu clandestin în România. Puþini sunt cei care pot spune cã au rãspuns aºa de repede la Apelul gene- ralului din 18 iunie, prin care chema poporul francez la rezistenþã. P entru noul liceu nu existau spaþii adec- vate, lipseau profesorii, diplomele nu se echivalau. Toate aceste probleme au fost rezolvate rând pe rând. S-a lucrat cu ce era la îndemânã. Clãdirea de pe strada Christian Tell nr. 22 oferea un spaþiu redus (ea n-a fost înlocuitã decât în ultimii ani de palatul Filipescu). Cursurile trebuia þinute în aceleaºi încãperi dimineaþa ºi dupã-masa. Toþi cei cu bunãvoinþã au contri- buit la constituirea corpului profesoral (chiar ºi directorul Dementhon ºi bibliotecarul Institutului Francez au þinut cursuri).Acesta a fost comple- tat numeric cu profesori români. Un decret din 19 noiembrie 1942 a acordat echivalarea bacalaureatului Existã douã lucrãri în limba francezã consa- crate lui Georges Dementhon: Vers l’Autre – la vie de Georges Dementhon (Cãtre celãlalt – Viaþa lui Georges Dementhon, 411 pagini), scrisã de Alain Dementhon ºi apãrutã în anul 2008 (www.TheBookEdition.com) ºi Le lycée français de Bucarest – Souvenirs d’anciens élèves recueillis par Alain Dementhon (Liceul Francez din Bucureºti – Amintirile unor foºti elevi culese de Alain Demen- thon), tipãritã de Fundaþia Culturalã Memoria. Coperta cãrþii îl înfãþiºeazã ca director al Liceului Francez din Bucureºti