Magazin Istoric - noiembrie 2010

35 noiembrie 2010 C a vremuri ale stabilirii adevãratei condiþii umane, printr-o excepþionalã instaurare culturalã, putem foarte bine adopta propunerea lui Voltaire: Secolul lui Pericle în Atena, cel al lui Augustus la Roma, epoca lui Lorenzo Magnificul în Florenþa ºi, de fapt, în celelalte mari centre ale Italiei, ºi, în sfârºit, secolul francez, al lui Ludovic al XIV- lea. Neîndoielnic, nenumãrate alte momente sunt definitorii pentru istoria umanã: apariþia ºtiinþei moderne, noua filosofie, revoluþia industrialã, epoca revoluþiilor. Dar omul este integral ceea ce spiritul sãu îi permite sã fie, odatã integrate condiþiei umane câºtigurile celor patru cul- minaþii ale creaþiei umanitã- þii. Din punct de vedere al credinþei, constelaþia spiritualã a aceleiaºi umanitãþi este datã de apariþia celor trei mari monoteisme, dar ºi a Vedelor ºi Upaniºadelor, a budismului, taoismului ºi confucianis- mului, cât ºi, politic, de adop- tarea în Imperiul Roman a creºtinismului ca religie ofi- cialã, iar apoi prin Reformã. Se va putea face referinþã la multe alte împliniri istorice ale fiinþei umane ºi ale spiritului umanitãþii, precum Ilumi- nismul, Carta drepturilor omului ºi cetãþeanului, reluatã apoi în variante, pânã în constituþiile lumii actuale, gândirea liberalã, pe de o parte, sau, pentru alte orientãri ale filosofiei ºi practicii istoriei, pentru alte grupuri sociale, teoriile socialiste ºi marxismul. Pe scurt, omul ºi-a definit sistemele referenþiale în care normalitatea psihicã întâlneºte formele norma- litãþii afirmãrii lui istorice, cu toate diferenþele care au apãrut în timp între curentele de gândire; sau, tocmai prin diversitatea realizatã, s-a conturat mai clar ideea normalitãþii. Unde se aflã atunci anormalitatea, cât de mult ºi prin ce a ajuns aceasta a deforma ºi com- promite existenþa istoricã? T endinþa umanã prin- cipalã, tendinþa unei fiinþe în preistoria cãreia se manifestã intens ºi extins canibalismul, altminteri rar la speciile animale evoluate, ºi pentru care, încã la nivel istoric, inclusiv în epoca modernã, principala pradã este, în afara mediului fizic ºi al animalelor sau plantelor cultivate, propria-i specie, nu are cum fi decât una pri- mejdioasã, psihologic ºi exis- tenþial. Aceasta provine din împin- gerea pânã la li- mitã a comporta- mentelor, din ex- tremismul atitudi- nilor, al manifes- tãrilor voluntaris- te ºi pretenþiilor existenþiale. Altfel spus, nestãpânirea, la care a fãcut referinþã ºi Taci- tus, vorbind despre barbari. Cea de a doua mare pri- mejdie la adresa normalitãþii psiho-istorice sunt atavisme- le psiho-comportamentale. Omul sau societãþile umane ajunge la anormalitate prin reîntoarcere comportamen- talã, regresie psihicã, înspre modele depãºite istoric, eli- minate ºi inacceptabile în actualitatea unei epoci. Apare astfel, precum infantilismul nevrotic sau psihotic în cazul bolii psihice individuale, ºi un infantilism istoric, afectând societãþi întregi, în ansamblul lor sau prin intermediul con- ducãtorilor acestora. Afectarea paranoidã sau franc paranoicã a fãcut rava- gii în istorie. Într-o perioadã în care psihicul ºi conºtiinþa umanã erau relativ puþin pregãtite pentru perceperea dreaptã a mesajului divin, a revelaþiilor, divinitate ºi uma- nitate se confundã ca rezultat al suprapunerii distincþiei sociale peste distincþia onto- logicã. Faraonii Egiptului an- tic sunt divinitãþi, asemenea Anormalitatea vine din împingerea pânã la limitã a comportamentelor ºi din reîntoarcerea comportamentalã la modele depãºite istoric, eliminate ºi inacceptabile într-o epocã nouã Erich Fromm