Magazin Istoric - noiembrie 2010

42 magazin istoric Hristos în faþa lui Pilat, panou de la Galeria Naþionalã din Ljubljana 1553; 1555-1561). Cronicile persane pretind cã prinþesa ºi-ar fi însoþit deseori tatãl în campaniile militare ºi, la fel ca mama sa, ar fi influenþat politica sultanului. Dincolo de acest portret, celelalte piese expuse în aceastã secþiune, coifurile, scuturile ºi sãbiile orientale ale conducãtorilor occiden- tali, armurile de spahii sau turbanele otomane, pãstrate în colecþiile vestice, au arãtat cã, dincolo de schimburi cultu- rale, cei care colecþionau por- trete ale lui Vlad Þepeº erau pasionaþi de exotica lume ori- entalã ºi de produsele ei rafi- nate, asimilând imaginea lui Vlad exotismului acestei lumi. A treia secþiune abordeazã mitul vampirismului, aºa cum s-a conturat din mãrturiile despre „fenomenele de vam- pirism“, înregistrate începând cu secolul al XVIII-lea din zona militarã a stãpânirii austriece pânã în Imperiul Otoman, în contextul conflictelor dintre creºtini ºi musulmani. Gravuri de epocã privitoare la vrãjitorie, docu- mente care atestã cazuri de deshumãri ale unor aºa-ziºi vampiri, tratate pentru vinde- carea de „boala vampirismu- lui“, documente medicale care explicã ºtiinþific vampirismul ºi obiecte de protecþie împo- triva vampirilor documenteazã aceastã parte a expoziþiei. Ea a fost întregitã de abordãrile literare ale subiectului: notiþele ºi ciornele romanului Dracula de Bram Stoker ºi alte fragmente de texte literare care fac referire la vampiri ºi creaturi supranaturale, sem- nate de Homer, Ovidiu, Goethe, Byron, Baudelaire, Joseph Sheridan Le Fanu sau John William Polidori. Sunt notabile documen- tele care înregistreazã cazuri de vampirism în zona Mora- viei, a Serbiei ºi Banatului. Tratatul Mariei Tereza din 1755 împotriva superstiþiilor ºi vampirismului a fost ºi el prezent în aceastã secþiune, ilustrând amploarea pe care o luase fenomenul deshumã- rilor, pentru a determina o intervenþie legislativã impe- rialã, încã înainte de legarea acestui fenomen de persona- litatea lui Vlad Þepeº. Intere- santã este în aceastã secþiune ºi imaginea contesei Elisabeta Bathory (1560-1614), acuzatã pe nedrept ºi nedovedit în- tr-un proces de vrãjitorie ºi de faptul cã se hrãnea cu sângele unor fecioare ucise. A stfel, se poate ob- serva cã, înainte de asocierea imaginii lui Vlad Þepeº cu aceea a unui vampir în romanul lui Bram Stoker, vampirismul era un fenomen prezent în mentalitatea oamenilor, fiind legat mai degrabã de superstiþii ºi credinþe populare decât de personalitatea voievodului român. Iar filmografia nãscutã pornind de la acest roman în jurul voievodului valah nu a fãcut decât sã ofere o dimen- siune miticã, irealã domnito- rului Vlad Þepeº. Întrucât nimic nu a con- tribuit mai mult la conturarea viziunii curente despre Dracula ºi vampiri decât imensa pro- ducþie de adaptãri cinemato- grafice, ultima parte a ex- poziþiei a urmãrit cum a evo- luat figura lui Dracula în cine- matografia mondialã, prin intermediul afiºelor, trai - ller-elor ºi imaginilor din fil- me, precum Dracula (S.U.A., 1931, regia Ted Browning, cu Béla Lugosi), Dracula, Prince of Darkness (Dracula, prinþul întunericului; Marea Brita- nie, 1965, regia Terence Fisher, cu Christopher Lee), Blood for Dracula (Sânge pentru Dracula; Franþa-Italia, 1974, regia Paul Morrissey, produ- cãtor Andy Warhol), Nosfe- ratu the Vampire (R.F.G.- Franþa, 1979, regia Werner Herzog, cu Klaus Kinski) ºi, nu în ultimul rând, Nosferatu – Simfonia groazei (Germania, 1922, regia F.W. Murnau, cu Max Schreck), un clasic al cinematografului german ex- presionist, care a rulat zilnic în expoziþie. Dincolo de ecoul pe care l-a stârnit, având în centru un nume emblemã, expoziþia a încercat sã explice cum imaginea lui Vlad Þepeº – de la realitate, la propagandã politicã ºi la mit – a primit diverse faþete în timp, în func- þie de interesele politice ale vremii sau de succesul literar. S-a mai observat cã toate aceste simulacre, imagini con- fecþionate ºi deja disociate de adevãrul istoric, i-au asigurat domnitorului român, mai mult decât oricãrei alte persona- litãþi din epocã, persistenþa în memoria colectivã. P