Magazin Istoric - noiembrie 2010

41 noiembrie 2010 Contesa Elisabeta Bathory (1560-1614), care a avut reputaþia terifiantã de vampir Biblioteca mãnãstirii benedictine din oraºul elveþian Sankt Gallen familiei ungare, fapt care ilustreazã nu numai ecoul numelui sãu în epocã, dar ºi interesul colecþionarilor vest- europeni pentru imaginea acestui voievod, întrucât cele mai multe dintre portretele lui s-au pãstrat în colecþiile habs- burgice ºi ungare sau în mã- nãstirile ºi bibliotecile vest- europene, iar ceea ce ne-a parvenit pânã în ziua de azi este doar o parte din multitu- dinea consemnatã în epocã. Notabile în aceastã sec- þiune au fost manuscrisele ºi tipãriturile din epocã, ce relateazã poveºtile create în jurul personajului Dracula: Die Geschichte Dracole Waida (Povestea voievodului Dracula), manuscris pãstrat la Biblioteca mãnãstirii Sankt Gallen din Elveþia, unul dintre cele patru manuscrise redactate la sfârºitul secolului al XV-lea ºi care vorbeºte de- spre Vlad, înainte de arestarea lui de cãtre Matia Corvin. Apoi Dracole waida (Voie- vodul Dracula), o carte tipãritã în 1490, despre faptele de cruzime ale voievodului Dracula, pãstratã la Baye- rische Staatsbibliothek, Mün- chen, ce se deschide cu o xilo- gravurã coloratã ilustrând portretul lui Vlad, încruntat, cu mustaþa ºi sprâncenele bine conturate, un chip ce se apro- pie foarte mult de descrierea unui legat al Papei, care l-a vizitat pe voievod în 1462- 1463, pe când acesta era prizo- nier în Ungaria. Prin urmare, trebuie sã fi existat un desen anterior reprezentându-l pe Dracula, dispãrut, ca ºi textul originar, ºi realizat înainte de arestarea acestuia, în 1462. O altã tipãriturã intere- santã este cea realizatã în 1500 la Strasbourg, pãstratã acum la Martinus-Bibliothek, Mainz, Despre sãlbaticul ºi sângerosul tiran Dracula voievod , care ilustreazã din nou pe pagina de titlu o ima- gine a lui Vlad, ospãtându-se ºi privind mulþimea de oameni pedepsiþi prin tragere în þeapã în apropierea unui oraº, iden- tificat cu Braºovul. În primul plan sunt ilustrate alte douã dintre faptele sale de cruzime: fierberea capetelor în butoi ºi ciopârþirea trupurilor, metodã folositã de Dracula pentru pedepsirea locuitorilor din împrejurimile Braºovului ºi Sibiului. Se poate observa cum, în toate aceste documente, ima- ginea lui Vlad este aceea a unui tiran crud, sângeros, dar nicidecum aceea a unui vam- pir. Iar în vremea aceea, pe- depsele crude erau destul de rãspândite ºi nu erau consi- derate ieºite din comun. Însã, în ce îl priveºte peVlad, cruzi- mile de care a fost acuzat au fost exagerate tocmai pentru a servi regelui Ungariei sã justifice în faþa papalitãþii motivul arestãrii domnitorului valah, în condiþiile în care primise bani pentru a-l susþine pe Vlad în cruciada antioto- manã ºi nu o fãcuse. A doua secþiune a ex- poziþiei a ilustrat conflictele dintre otomani ºi creºtini în Europa (secolele XV-XVIII), care, în ciuda neajunsurilor lor, au contri- buit enorm la schimburile culturale dintre Est ºi Vest. Armele, armurile ºi portretele prezente în aceastã secþiune au probat existenþa unui inte- res reciproc: obiecte produse în Europa de Vest au fost influenþate de decoraþia orien- talã, colecþionarii occidentali au fost pasionaþi de piesele produse în Orient, în vreme ce sultanii otomani, în ciuda interdicþiei din Coran, ºi-au comandat portrete dupã moda occidentalã. Portretul Came- liei, fiica sultanului Soliman I Magnificul , este un astfel de exemplu. Realizat de un anonim veneþian la mijlocul secolului al XVI-lea, el o înfãþiºeazã pe Camelia (Mih- rimah, pe numele ei adevãrat, 1522-1578), o femeie care se remarcã prin educaþie aleasã ºi inteligenþã. În 1539, se cãsãtoreºte cu Rüstem Paºa, în douã rânduri mare vizir (1544-