Magazin Istoric - noiembrie 2010

51 noiembrie 2010 gienilor scopul plecãrii, li s-a promis cã se va cere gu- vernului român sã fie repatri- aþi ºi li s-a cerut sã depunã armele, lucru acceptat când au constatat cã cruciºãtorul nu merge la Sevastopol, unde se temeau cã vor fi împuºcaþi. Pentru a evita întâlnirea cu vasele din Sevastopol, care, aflând cã cruciºãtorul a plecat din Batumi, ar fi putut ieºi sã-l caute, nava a trebuit sã menþinã drumul la 60-70 mile marine de coasta Anatoliei ºi a Bulgariei. În timpul nopþii a navigat fãrã lumini de drum, cu tunurile pregãtite pentru eventualitatea întâlnirii cu vasele bolºevice. În noaptea de 30-31 martie, radiotele- grafistul georgian aflat la bord, care ºi-a fãcut foarte bine datoria, a interceptat mai multe telegrame, ce arãtau cã escadra din Sevastopol era în mare ºi cã unul dintre vase a trecut la micã distanþã de navã. Dupã un parcurs de peste 600 mile, nava s-a apropiat în seara de 31 martie de gurile Dunãrii, luând toate mãsu- rile de precauþie, mai ales cã farul Sf. Gheorghe era stins. Determinând poziþia vasului prin sondaje periodice, la 31 martie, ora 23.00, cruciºãtorul a ancorat la 15 mile de coastã. Repatrierea La 1/14 aprilie 1918, la ora 05.00, cruciºãtorul „Regele Carol I“ a ridicat ancora, iar la ora 08.00 a arborat pavilionul de comerþ naþional, în acla- maþiile echipajului român. Dupã ce a trecut de câmpul de mine, la ora 09.00 a intrat fãrã incident în portul Sulina, dupã o absenþã de 600 de zile, în chiar ziua în care sosea ºi vestea cã Sfatul Þãrii din Ba- sarabia hotãrâse unirea cu România. Primul care a urcat la bord a fost cãpitanul portului Sulina, cãpitan-comandorul Eugeniu Botez. În careul ofiþe- rilor, fostul comandant al cru- ciºãtorului, cãpi- tanul de rangul 2 Vinokurov, a de- clarat cã „dupã Pacea de la Brest- Litovsk, soco- tind rãzboiul ca ºi terminat, noi, ofiþerii din Flota Mãrii Negre, pre- dãm cruciºãto- rul «Regele Ca- rol I» legitimu- lui stãpân, Þãrii Româneºti“. În Memoriul prezentat gu- vernului României, coman- dantul cruciºãtorului „Regele Carol I“, cãpitan-comandorul Pavel Vinokurov, arãta: „Adu- cându-vã la cunoºtinþã cele de mai sus, îmi fac o plãcutã da- torie adãugând cã în toate cazurile serioase ºi în toate circumstanþele de rãzboi per- sonalul român a arãtat bra- vurã ºi sânge rece. În timpul ultimei traversãri de la Batumi la Sulina, cu toate cã echipajul nu era complet ºi cã mai tre- buia fãcut ºi serviciul de gardã, toþi oamenii au lucrat încon- tinuu ziua ºi noaptea. Maºi- nile au funcþionat foarte bine, ceea ce se datoreazã numai grijii ce a pus personalul ro- mân în pãstrarea lor în bunã stare, pe când personalul me- canic rus le neglijase complet în timpul revoluþiei. În timpul cât cruciºãtorul s-a aflat încorporat în Flota Mãrii Negre, nu a avut niciun mort sau dispãrut printre echipajul român“. Începând cu 21 aprilie, cei 19 marinari georgieni debar- caþi de pe „Regele Carol I“ au fost încartiruiþi la Vaslui, la diverse familii sau la hotel, pânã la încheierea formali- tãþilor de repatriere. Ulterior, ei au pãrãsit garnizoana, stabilindu-se la Odessa, Chiºi- nãu ºi Galaþi. Cererile cãpitanului Victor Gray (Kisel Zagorianski) de a restitui Rusiei cele patru tunuri de 100 mm, muniþia ºi postul T.F.S. de la bord ºi de a garanta repatrierea ofiþerilor ruºi ºi caucazieni au fost aprobate dupã câteva zile de guvernul român. Ulterior, cãpitanului Za- gorianski i s-a acordat cetã- þenia românã. P Cristian Rakovski Kerenski (al doilea din dreapta într-o consfãtuire la Ministerul de Rãzboi