Magazin Istoric - noiembrie 2010

61 noiembrie 2010 Ion Druþã ºi Serghei Afro- meev. Cu toþii erau personaje pro-moscovite. În autobio- grafia sa, Eremei spune cã nu a putut face niciun fel de co- mentariu la ºedinþele C.M.R., în vreme ce Druþã nu a putut cerceta nici protocolul secret, nici problema istoricã a Basarabiei din punctul de vedere moldovean. În rea- litate, o stenogramã a C.M.R. dezvãluie cã Eremei nu era în stare sã urmãreascã discuþiile purtate de membrii baltici ai Comisiei; el chiar admite cã fiecare subiect îi este prea necunoscut ca sã poatã sã judece ce este bine ºi ce este greºit. Principala lui grijã era nu validitatea protocolului secret, ci problema Basarabiei în 1939-1940. Indecizia lui Eremei reflectã o reacþie mai amplã. ValentinAleksandrov, secretar rus al C.M.R., argumenta cã, spre deosebire de republicile baltice, Moldova nu avea vreun temei legal pentru a pretinde suveranitatea, din moment ce guvernul sovietic nu a recunoscut vreodatã anexarea Basarabiei de cãtre regatul român ºi nu a încheiat vreun tratat cu România în privinþa Basarabiei. Moldova nu avea sã îºi câºtige inde- pendenþa (pe care nu o avusese vreodatã), ci avea sã redevinã o provincie a României dacã se recunoºtea nelegalitatea protocolului secret. Totuºi, nu era de crezut cã „nomencla- tura“ Moldovei, care profitase de pe urma stãpânirii so- vietice, ar fi urmat poziþia politicienilor de rang mai mic din Moldova sau pe cea a oficialilor români. Aleksan- drov a prezis cã anularea re- troactivã a Pactului Ri- bbentrop-Molotov avea sã provoace douã probleme teritoriale: nordul Bucovinei ºi regiunea din sudul Mãrii Negre, anexate Ucrainei, ºi Transnistria, alipitã Moldovei de la Ucraina. Cu cât devenea mai activ Frontul Popular în 1990, cu atât mai hotãrât urmãreau politicienii din Transnistria secesiunea. Transnistria for- mase Republica Socialistã Sovieticã Autonomã Moldo- veneascã, în cadrul Repu- blicii Socialiste Sovietice Ucrainene, înainte de 1940. Politicienii ºi intelectualii transnistrieni au insistat cã Transnistria nu a aparþinut vreodatã Moldovei sau Româ- niei, pânã în 1940, ºi ºi-a pierdut autonomia din cauza protocolului secret. Opinia publicã din Moldova nu avea o noþiune clarã dacã Moldova trebuia sã fie independentã sau sã se integreze în Româ- nia. În aceste condiþii, membrii moldoveni din C.M.R., spre deosebire de colegii lor bal- tici, au fost incapabili sã adopte o poziþie clarã în pri- vinþa Pactului Ribbentrop- Molotov ºi a protocolului secret. R epublica Socialistã Sovieticã Bielorusã a avut doar un reprezentant în C.M.R., Vasili Buikov, care a þinut mai multe cuvântãri în cadrul ºedinþelor Comisiei. În acelaºi timp, Sovietul Suprem bielorus a afirmat drepturile teritoriale ale Republicii Socialiste Sovietice Bieloruse asupra provinciei Vilnius, în martie 1990, când Lituania a declarat restabilirea indepen- denþei sale. Disputa asupra Vilniusului a mobilizat poli- ticienii ºi intelectualii bielo- ruºi în jurul problemei. Indiscutabil, Ucraina a do- bândit „teritoriile sale etnice“ graþie protocolului secret. Au- toritãþile sovietice susþineau cã eliberarea ºi unificarea Ucrainei s-au încheiat atunci când Uniunea Sovieticã a obþinut Galiþia de Est, în urma Pactului Ribbentrop-Mo- Grigore Eremei Ion Druþã (în centru), alãturi de Vladimir Voronin Grigore Eremei