Magazin Istoric - noiembrie 2010

62 magazin istoric lotov din 1939, ºi atunci când preºedintele cehoslovac Eduard Beneº a predat Ru- tenia (Transcarpatia) Uniunii Sovietice, în 1945. Vladimir Kraveþ, membru din partea Ucrainei în C.M.R., susþinea ºi cã Ucraina a recãpãtat teri- toriile sale ca rezultat al Pac- tului Ribbentrop-Molotov ºi al „procesului ulterior“ (el nu amintea protocolul secret). Un articol apãrut în Pravda Ucrainei , la 15 august 1989, împãrtãºea opinia lui Kraveþ. Aleksandr Iakovlev remarca faptul cã cetãþenii ucraineni aveau sã se opunã violãrii in- tegritãþii teritoriului Republi- cii Socialiste Sovietice Ucrai- nene în urma declarãrii neva- labilitãþii Pactului Ribben- trop-Molotov ºi a protoco- lului secret, deºi te poþi în- treba în ce mãsurã cetãþeanul de rând ucrainean avea habar de istorie. Aºa cum am vãzut, elita moldoveanã era profund divizatã între membrii din C.M.R., ambigui ºi indeciºi, ºi activiºtii publici, care urmã- reau restauraþia (în contextul basarabean, unirea cu Româ- nia). Aceastã ambiguitate sau absenþa unei opinii unificate, coordonate, a elitei a furnizat continuu secesioniºtilor trans- nistrieni combustibil politic. Ei au putut demonstra popu- laþiei de pe malul stâng al Nistrului cã activitãþile unio- niºtilor de pe malul drept constituiau dovada primej- diei încorporãrii Moldovei în România. Pe de altã parte, secesioniºtii transnistrieni nu s-au confruntat cu vreo pro- vocare ideologicã din partea liderilor indeciºi de pe malul drept, care nu aveau o idee consistentã despre pan-româ- nism, protocolul secret ºi pro- blema basarabeanã. P rin contrast, elitele ucraineanã ºi lituani- anã au avut o poziþie hotãrâtã. Liderii statului-partid ucrai- nean, intelectualii ºi ziariºtii au fost unanimi în aprecierile lor despre Pactul Ribbentrop- Molotov (ºi, în mod tacit, de- spre protocolul secret) ca fiind temeiul legal pe care Ucraina ºi-a putut îndeplini reunifi- carea istoricã. De aceea, nu a existat o crizã a legitimitãþii statului, care sã poatã fi exploatatã de secesioniºti, precum cei din Crimeea. Elita lituanianã a adoptat în mod conºtient tactici con- tradictorii; a cerut ca proto- colul secret sã fie declarat retroactiv nul ºi neavenit pen- tru a-ºi câºtiga independenþa, fãrã a renunþa la teritoriile câºtigate în virtutea protoco- lului. O asemenea tacticã a putut fi eficientã în condiþiile în care Polonia s-a abþinut de la o intervenþie activã în pro- cesul de reevaluare a Pactului, probabil considerând cã pre- tenþiile sale teritoriale ar fi putut fi exploatate de forþele conservatoare din Uniunea Sovieticã. Pretenþia Republi- cii Socialiste Sovietice Bielo- ruse nu putea fi luatã în serios, pentru a afecta situaþia poli- ticã din Lituania. La cea de a doua sesiune a Congresului Deputaþilor Po- porului, propunerea de a pu- blica decizia bazatã pe rapor- tul C.M.R. a fost aprobatã cu 1.052 voturi, înregistrându-se 678 voturi contra ºi 150 abþi- neri. Drept urmare, Aleksandr Iakovlev, care se opusese con- stant includerii protocolului secret pe agenda C.M.R., a luat cuvântul ºi a spus cã exista un adevãr istoric ce nu putea fi ignorat. Dupã decla- raþia lui, a avut loc un al doilea vot, la care 1.432 deputaþi au votat pentru, 252 contra ºi 264 s-au abþinut. La 24 decembrie 1989, cel de al doilea Congres al Deputaþilor Poporului, sub preºedinþia lui Mihail Gor- baciov, a declarat protocolul secret nul ºi neavenit din mo- mentul semnãrii lui. Aceasta nu a putut schimba cursul evenimentelor în republicile baltice, în schimb a creat un precedent excepþional, de- monstrând cã fundaþiile legale ale unui stat pot fi abolite nu numai retroactiv, dar oi în mod selectiv. P Aleksandr Iakovlev (stânga) ºi Mihail Gorbaciov