Magazin Istoric - noiembrie 2010

63 noiembrie 2010 Sultanul Mohamed al V-lea, al Marocului, preºedintele Roosevelt ºi premierul Churchill, la Casablanca „Cea mai strãlucitã realizare a mea a fost abilitatea de a o convinge pe soþie sã se cãsãtoreascã cu mine“ (Churchill cu Clementine, în 1940, aniversând 57 ani de cãsãtorie cu o plimbare pe Tamisa) În revista Magazin istoric, nr. 7/2010, domnul Mihai Retegan, în articolul intitulat SOE Romania. O Istorie , afirmã cã ideea capitulãrii necondiþionate aparþine lui F.D. Roosevelt, iar Sir Winston Churchill a fost nevoit s-o accepte dupã ce presa aflase deja, fãrã sã indice sursa acestei informaþii. Un om de stat are ca obiectiv pacea în condiþii de securitate, iar un conducãtor militar victoria. Churchill, în primul sãu discurs ca premier, þinut în Camera Comunelor, a declarat cã obiectivul sãu este victorie, victorie, victorie... cu orice preþ. El a boicotat ºi respins toate tentativele de pace ale Germaniei. Victoria presupune capitulare, iar de aici pânã la capitularea necondiþionatã nu este decât un pas. Churchill nu s-a gândit niciun moment la pace, ca o modalitate de terminare a rãzboiului, a dorit de la început doar victoria, deci capitularea Germaniei. Astãzi, istoricii de bunã credinþã sunt de comun acord cã Churchill a fost, ca premier, un mare conducãtor militar, dar mic ca om de stat. Pentru corecta informare a cititorilor trebuie totuºi spus cã Churchill a venit la Conferinþa de la Casablanca, din ianuarie 1943, cu douã idei, care s-a dovedit ulterior cã au avut influenþe foarte grave. Prima se referea la propunerea construirii, de urgenþã, a 4.000-6.000 de bombardiere grele, cu care sã fie distruse centrele urbane ale inamicului. A doua a fost cea a capitulãrii necondiþionate, ca platformã comunã a Aliaþilor. A se vedea, de exemplu, lucrarea lui Patrick J.F. Buchanan, Churchill, Hitler, an unnecessary War. How Britain lost its Empire and the West lost the World (Churchill, Hitler, un rãzboi care nu a fost necesar. Cum a pierdut Marea Britanie imperiul, iar Occidentul Lumea), Editura The Rivers Press, N.Y, 2008. Astãzi, cele douã idei sunt ca niºte castane încinse, pe care istoricii ºi le aruncã de la unul la altul, încercând sã scape personajul preferat de ele. P Ioan ISPAS Newark , S.U.A. Ecouri

RkJQdWJsaXNoZXIy NDMxNzY=