Magazin Istoric - noiembrie 2010

5 noiembrie 2010 ION BULEI NICOLAE IORGA VÃZUT DE CONTEMPORANI Întoarcerea la Iorga este pentru istoric o întoarcere la izvoare. Adicã la exemplul muncii încordate ºi continui, la înnobila- rea gân- dului cu valori pe- rene ºi cã- derea în pulbere a falselor mândrii. Lângã Iorga aflãm cât de mici suntem, dar ºi cât de bucuroºi cã noi, istoricii români, avem oricând la îndemânã punc- tul de referinþã pe care-l cãuta Arhimede. Aºa l-au vãzut ºi contem- poranii? Începem cu pãrerile lui Alexandru Lascarov-Moldo- vanu, astãzi un scriitor uitat. Unii critici, cum, de pildã, Dumitru Morãraºu, îl consi- derã important pentru lite- ratura noastrã tradiþionalã, chiar superior lui Ion Agâr- biceanu, iar opera sa „o oazã de candidã umanitate“. Victor Durnea îi atribuie un talent evident de povestitor, încãrcat de un lirism molcom ºi de o realã sensibilitate faþã de na- turã ºi de soarta lumii de la þarã. Dar Al. Piru nu-i apre- ciazã romanele morale, didac- tice ºi naive, iar G. Cãlinescu îi vede scrierile doar educa- tive, nu ºi literare. Poate mai multã dreptate are Eugen Lovinescu, care-l vede pe autorul nostru un sãmãnãtorist întârziat, plin de duioºie, de un sentimentalism excesiv. Scriitorul Lascarov-Moldo- vanu e de regãsit nu doar în romane, nuvele, povestiri, fa- bule, satire, articole nenu- mãrate (autorul e teribil de prolific). E de regãsit ºi în amintirile sale despre Ale- xandru Vlahuþã, Nicolae Petraºcu, cu care a fost coleg de ºcoalã, ºi mai ales în Cãrþile amintirii. Amintiri cu Nicolae Iorga , cum îºi intituleazã el lucrarea aflatã în manuscris la Biblioteca Academiei. Amin- tirile acestea n-ar atrage atenþia dacã Lascarov-Mol- dovanu n-ar fi fost un iorghist convins, înscris în partidul marelui savant, ales ºi senator pe listele Partidului Naþional Democrat în 1931-1932, ºi un mare partizan al savantului, pânã la moartea acestuia. Deci n-ar fi interesante dacã n-ar veni de la un apropiat de Iorga, de la un om care a fost circa 30 de ani în preajma marelui savant. Oratorul Lascarov încearcã sã-l sur- prindã pe Iorga în multe dintre ipostazele manifestãrii sale pluridimensionale în lumea româneascã. Îl vede prima datã în 1906, când tocmai terminase Facultatea de Drept