Magazin Istoric - noiembrie 2010

6 magazin istoric Cu D. Ghica (în dreapta pozei) ºi Ciolac Antici, ministrul Iugoslaviei la Bucureºti de la Bucureºti. Era într-unul dintre amfiteatrele Univer- sitãþii, în dupã-amiaza zilei de 13 martie, când Iorga se ridicã împotriva reprezentaþiei în limba francezã, la Teatrul Naþional, a piesei Madame Flirt : „Iorga ne-a grãit ca un arhanghel. Nu-mi aduc aminte amãnuntele, dar ºtiu bine cã, ascultându-l, mã uimeam ºi mã înspãimântam vãzând cât de adânc pãtrundea el în tot ce era mai scump sufletelor noastre. Parcã cetea în cartea neamului, pe care, imaterialã, o avea deschisã înainte, parcã cetea ºi în sufletele noastre, în fundul cãrora privirea lui de foc pãtrundea cu înlesnire. Ochii lui, de-o putere ºi de-o strãlucire cu totul neobiºnuitã, barba lui, care, în învãluiri ca de furtunã, lua parte întreagã la elocvenþa fulminantã a ce- lui care o purta, braþele lui prinse în miºcãri largi ºi violente, glasul lui de foc, toate acestea alcãtuiau laolaltã o pu- tere spiritualã atât de mare, încât, adãugate adevãrului ºi dreptãþii spuselor lui, ar fi fost în stare sã ne ducã sã înfruntãm focul ºi moartea, dacã ni s-ar fi cerut.“ Acesta e tonul amin- tirilor lui Lascarov. E tonul în care ele se deapãnã, încercând sã fixeze în cuvinte vraja pe care o degaja în ju- ru-i marele savant. Au- torul recunoaºte cã foarte greu îi venea condeiului sãu sã poatã lãmuri prin cuvinte în ce anume stãtea aceastã vrajã. Iatã-l pe Iorga, cel repovestit de Lascarov, la Focºani, în 1912, când se hotãrãºte sã se ridice în oraº un bust în memoria mare- lui actor Petre Liciu, tocmai dispãrut în acel an. Iarãºi îl impresioneazã la Iorga „scã- pãrarea ochilor veºnic mo- bili“, „barba-i neagrã ºi în uºoarã neorânduialã (barbã care întotdeauna mi s-a pãrut o fiinþã aparte, plinã de o soli- daritate necurmatã cu stã- pânul ei, ajutându-l la vorbire ºi la argumentare), braþele necontenit în miºcare, cu acea mânã dreaptã mare, cu degete groase ºi lungi, cu acel deget arãtãtor al ei, care i-a fost în întreaga lui oratorie un preþios mãdular, întru o mai mare accentuare a cuvintelor de înaltã tensiune ale vorbirii... privirea lui... mergând peste capetele noastre, undeva, ca spre o zare spiritualã...“. Efectul: „curând, în salã e pierdutã noþiunea de timp ºi nici cea de loc nu mai e sigurã. Cu toþii urmãresc pe vorbitor ca într-o fantasma- goricã povestire, în niºte þinuturi de încântare, tre- zindu-ne la rãstimpuri, aplau- dând frenetic, în locurile unde sãgeata grãirii atinge locul înaltelor emoþii im- personale, ºi pornind apoi, din nou, la cãlãtoria cea minunatã, [pe] care n-ai mai fi vrut sã o întrerupã“. N-are multã întãrâtare spiritualã verbul lui Lascarov, dar evo- carea sa are trãire. Adicã exact ceea ce Iorga voia sã tre- zeascã la ascultãtorii sãi: participarea afectivã. La fel cerea ºi cititorilor: „scrie cu sufletul tãu ºi reciteºte cu sufletul altora“, grãia una dintre maximele sale. Fireºte, nu doar Las- carov a fost impresio- nat de Iorga oratorul. Aºa au fost toþi con- temporanii. Ne-o con- firmã toþi. Iatã-l pe dr. N. Lupu: „numai cei ce l-au auzit, cãci discur- surile lui nu se pot reda prin scris, ºi au fost sub farmecul direct al vrajei sale pot sã-ºi dea seama de ceea ce a fost Nicolae Iorga. Deie Dumnezeu ca în cursul veacurilor ce va sã vie, neamul românesc sã fie hãrãzit cu oameni ca el, cãci numai prin oameni ca aceºtia el poate sã rãz- batã în veacurile întu- necate care au sã vie“.