Magazin Istoric - noiembrie 2010

72 magazin istoric ... (Vera ºi Maria, în 1937, în Spania), Orlov a ºtiut cã nu mai are scãpare ºi trebuie sã fugã Atunci când Ejov a început sã se intereseze de soarta familiei sale... ducã în U.R.S.S., dacã nu ar fi ales calea dezertãrii? De ce plasase deja, atunci când gândul fugii nu i se conturase clar, bani în conturi în strãi- nãtate, el, un general NKVD? Oare câþi dintre colegii lui procedaserã la fel? Sunt între- bãri pe care nu i le-a pus con- fidentul lui din ultimii ani de viaþã, agentul FBI care i-a purtat de grijã, Edward Gla- zur, autorul cãrþii Alexander Orlov. The FBI’s KGB general (Aleksandr Orlov, generalul KGB al FBI-ului), apãrutã la Carroll and Graf Publishers, NewYork, 2002. La 9 iulie, a sosit mesajul de la Moscova, prin care i se cerea sã fie la bordul vasului „Svir“, în portul Anvers, la 13 sau 14 iulie. Telegrama i-a adus-o acelaºi cifror care îi dãduse informaþiile despre interesul lui Bolodin pentru familia sa. Avea o privire disperatã când i-a întins textul telegramei. Orlov a luat-o cu un calm desãvârºit, a citit-o ºi apoi a pus-o deoparte, fãrã sã îºi trãdeze în vreun fel sentimentele. A rãspuns cã va veni la întâlnirea fixatã. M arþi, 12 iulie, Orlov s-a des- pãrþit de colegii pe care nu avea sã-i mai vadã vreodatã ºi a pornit spre Paris, prima etapã a dru- mului oficial cãtre An- vers. A oprit la Amélie les Bains – localitatea unde-ºi mutase soþia ºi fiica, ca sã-i fie mai aproape – pentru a le lua pe Maria ºi Vera cu el. Ajuns la Paris, a sunat laAmbasada S.U.A. ºi a solicitat o întrevedere cu ambasadorul. Dar acesta lipsea, pentru cã a doua zi era 14 iulie, sãrbãtoarea naþionalã a Franþei. Atunci Maria i-a sugerat sã îi caute pe cana- dieni. Paºapoartele diploma- tice le-au asigurat imediat o vizã de intrare în Canada, sub pretextul unei vacanþe. Au avut norocul sã gãseascã bilete la un vapor care pleca cãtre Montreal. Au luat trenul pânã la Cherbourg ºi s-au îmbarcat. Dupã ce vasul a pãrãsit portul, Orlov a rãmas pe punte multã vreme, gândindu-se la ceea ce lãsa în urmã ºi la ceea ce îl aºtepta de acum încolo. F ostul general NKVD, un om care se bucurase de încrederea lui Stalin, care îl numise cel mai înalt repre- zentant al temutului serviciu de informaþii în Spania, ajun- sese acum un transfug. Sau un agent trimis cu o legendã aproape perfectã pentru a fi infiltrat adânc în serviciile de informaþii occidentale, spun alþi autori. Poþi oare risca sã alegi un om cu o astfel de funcþie, care cunoºtea atâtea secrete, pentru a face o astfel de infiltrare? Dar de ce nu l-au executat sovieticii, aºa cum au procedat cu atâþia alþi defectori? Cum a putut rãmâne pe teritoriul S.U.A. atâþia ani, fãrã ca FBI sã aibã ºtiinþã de existenþa lui? Din ce a trãit, cãci fondurile acumulate, deºi impor- tante, nu puteau sã-i permitã sã supravie- þuiascã, fãrã sã se an- gajaze undeva atâþia ani, pânã când avea sã reaparã în public, dupã moartea lui Stalin, pu- blicând cartea în care descria crimele aces- tuia. Când a intrat în legãturã cu CIA, orga- nism creat în anul 1947, dar care a aflat înaintea FBI de existenþa lui pe teritoriul S.U.A.? De ce locþiitorul lui, pe care însuºi Orlov de- clara cã îl credea exe-