Magazin Istoric - noiembrie 2010

73 noiembrie 2010 Rudolf Abel (escortat de agenþi americani), spionul care, dupã revenirea în U.R.S.S., ar fi intervenit pentru eliberarea lui Eitingon ºi Sudoplatov cutat în urma defec- þiunii sale, nu a avut nimic de suferit imediat dupã fuga ºefului direct? ªi nu numai cã nu a avut de suferit, dar a ocu- pat o poziþie impor- tantã înAdministra- þia pentru sarcini speciale, condusã de Pavel Sudopla- tov. El a fost cel care a pus la cale operaþiunea de li- chidare a lui Troþki. Abia dupã moartea lui Stalin a fost arestat, odatã cu Sudoplatov. De altfel, Eitingon a mai revenit în viaþa lui Orlov, prin anii ’70, când KGB a stabilit un contact cu fostul general. Este o poveste încâlcitã, dar care meritã amintitã, pentru cã este reprezentativã pentru capacitatea KGB de a ma- nipula presa occidentalã, cât ºi pentru întortocherile pe care le pot cãpãta raþionamentele agenþilor, conºtienþi cã fiecare încearcã sã îl înºele pe celãlalt. În noiembrie 1971, în New York Times ºi Chicago Tribune au apãrut douã articole cu un conþinut similar, bazate pe „surse demne de încredere, care îºi dovediserã seriozitatea ºi cu alte prilejuri“. Erau rela- tãri despre înmormântarea unui faimos spion sovietic arestat în S.U.A. ºi eliberat în urma unui schimb cu sovie- ticii: Rudolf Abel. Articolele semnalau notabila absenþã de la înmormântare a doi foºti ofiþeri NKVD cu rang înalt: Eitingon ºi Sudoplatov. Ab- senþa lor fusese remarcatã pentru cã, se spunea în cele douã articole, dupã revenirea în U.R.S.S.,Abel, aflând cã cei doi se aflau în arest, ar fi iniþiat o scrisoare a 23 de foºti ofiþeri care au cerut eliberarea lor. Mai mult, era citat numele lui Grenville Wynne, om de afa- ceri britanic utilizat de servi- ciile secrete din Marea Brita- nie în tentativa de a-l extrage din U.R.S.S. pe colonelul GRU Oleg Penkovski. Wynne fusese capturat la Budapesta ºi ispãºise o condamnare în Siberia, pânã când a fost ºi el repatriat într-un schimb cu sovieticii. Wynne ar fi declarat cã i-ar fi vãzut în detenþie pe Eitingon ºi Sudoplatov. Eitin- gon era desemnat drept ofiþe- rul indicat de Orlov, în timpul audierilor din 1957 din Sena- tul american drept organiza- torul asasinãrii lui Troþki. P entru Orlov a fost foarte uºor sã de- monstreze cã ºtirea era una care conþinea multe elemente false. El nu declarase nicio- datã aºa ceva. Apoi, doar cineva care nu era familiarizat cu situaþia din U.R.S.S. îºi putea imagina cã 23 de foºti ofiþeri NKVD erau dispuºi sã îºi riºte pensiile ºi chiar libertatea pentru a cere elibe- rarea unor colegi din detenþie. În plus, el era convins cã Eitingon despre care de acum ºtia cã supravieþuise epurãrilor lui Stalin fusese împuºcat dupã arestarea lui în 1953. De fapt, acesta a murit abia în 1981. Glazur a fãcut propria anchetã ºi a constatat ºi el cã Wynne nu afirmase niciodatã ceea ce îi puneau cele douã publicaþii în gurã. Orlov i-a spus lui Glazur cã cele douã articole fuseserã „plantate“ de sovietici pentru a-l convinge cã foºtii sãi co- legi, în primul rând Eitingon, erau în viaþã ºi cã deci ºi el s-ar fi putut întoarce în U.R.S.S. fãrã ca viaþa sã-i fie în pericol. Orlov i-a dezvãluit cã îi întinsese o capcanã ofiþe- rului KGB care îl vizitase în noiembrie 1969. Îl întrebase atunci care fusese soarta lui Eitingon ºi Mironov, un alt coleg din Spania. Ofiþerul KGB cãzuse în capcanã ºi îi spusese cã Mironov murise într-un accident de avion în 1959, când Orlov ºtia cu sigu- ranþã cã fusese rechemat din Spania în 1938 ºi împuºcat. Glazur ºi-a dat seama cã Orlov nu reuºise totuºi sã îl pãcã- leascã pe ofiþer pânã la capãt ºi Moscova încercase o nouã manevrã prin cele douã arti- cole de presã. P (Va urma)