Magazin Istoric - noiembrie 2010

77 noiembrie 2010 În Dicþionarul Academiei, unde gãsim cuvântul orgie (în Transilvania ºi Banat, atestat în cartea lui S. Florea Marian, Nunta la români ), se spune cã este o „mãsurã de lungime nedefinitã mai îndeaproape“, cu etimologie nesigurã, pentru care se trimite la it. orgia „mãsurã de 6 picioare“ (ex- plicat, în dicþionarele italiene, ca „voce dotta“, adicã împru- mut din grec. órgyia „mãsurã de douã braþe“, cuvânt format de la orégim „a (se) întinde“). Precizez, în parantezã, cã neologismul orgie are aceeaºi origine îndepãrtatã. ªuc (cu variantele ºug, ºuh, ºuf, ºut ) este o unitate de mãsurã a lungimii înregistratã cu diverse valori: fie a ºasea parte dintr-un stânjen, fie lungime egalã cu 15-16 cm ori cu lungimea unui deget (a degetului mare, în Mara- mureº), fie mãsurã folositã de þesãtoare, egalã cu distanþa obþinutã prin alãturarea celor doi pumni, cu degetele mari întinse ºi cu vârfurile acestora apropiate. Apare, mai ales, în texte ºi graiuri din Transil- vania ºi din Banat, prima datã la Gh. ªincai: „un stânjin e de ºase ºuhuri“ . Cuvântul este împrumutat din germ. Schuh „gheatã“, care are ºi sensul de „picior“ (unitate de mãsurã). Prãjinã înseamnã „bucatã de lemn subþire, folositã mai ales pentru a fixa sau a susþine ceva“. Are diverse sinonime: par de origine latinã ( palus ), la fel ca parângã (provenit din lat. palanga, formã popularã a lui phalanga ), amândouã moºtenite ºi de alte limbi romanice, dar ºi împrumuturi, ca mlãdoacã (din bulg. mladoka ), prãºtinã (format de la prãjinã, prin contaminare cu prãºtilã ), rudã (din sârb. ruda ). ªi prãjinã este îm- prumutat din bulg. prãzina, fiind atestat încã de la Do- softei. Sensul de „unitate de mãsurã pentru lungimi“ îl are numai prãjinã, sens cu care apare în documente din 1573 (în Moldova) ºi din 1570 (în Þara Româneascã). Evoluþia semanticã a fost posibilã pen- tru cã „lemnul lung ºi subþire“ era folosit la mãsurãtori. Mã- rimea prãjinii a variat între 16 ºi 24 de palme, aproximativ doi-trei stânjeni. Î ntre cuvintele moºtenite din latinã care denumesc ºi unitãþi de lungime este de menþionat falce (în Moldova), o veche unitate de mãsurã egalã cu un stânjen sau cu doi metri, care era folositã pen- tru lungimi, dar ºi pentru suprafeþe, fiind echivalentã cu circa un hectar ºi jumãtate. Falce (ca ºi falcã ) continuã lat. falx, falcem „secerã“. S-a moºtenit de toate limbile romanice cu sensul de „man- dibulã“ (rom. falcã, it. falce, fr. faux, sp. hoz, port. fouce ). Schimbarea sensului de la „secerã“ la „falcã“ se explicã prin forma caracteristicã a mandibulei (aceeaºi apro- piere semanticã apare ºi în sardã: cavanu „mandibulã“, iar cavana „secerã“); aceastã schimbare de sens apare însã numai în românã ºi în al- banezã (alb. fëljkiné provine din falcinea, neatestat). Forma falce este rezultatul normal din punctul de vedere al evoluþiei fonetice; s-a pãstrat cu sensul din metrologie numai în latina medievalã, unde falcata era consideratã suprafaþa ce putea fi seceratã de un om într-o zi, aºa cum iugãrul sau pogonul au fost, la origine, suprafaþa ce putea fi aratã într-o zi. Diferenþierea foneticã între falcã ºi falce a fost explicatã astfel: falcã, formã mai recentã, este un singular reconstituit pe baza pluralului fãlci al lui falce. Pânã în secolul al XVII-lea, falcea a fost folositã, mai ales în Moldova, numai la mãsuratul viilor (exista ºi o dare numitã fãlceria pe vii ). Dupã veacul al XVII-lea, a fost folositã ºi la mãsuratul fâneþelor (prin raportare la o zi de coasã) ºi, apoi, pentru suprafeþe arabile (pânã la sfârºitul secolului al XVIII-lea). Mãrimea acesteia nu este precizatã întotdeauna. Alãturi de funie ºi odgon, discutate într-o pastilã pre- cedentã, pot fi amintiþi ter- menii curea , roatã ºi lanþ , cuvinte care, pe lângã sensul lor de bazã, au dezvoltat ºi sensul de „unitate de lun- gime“. Primele douã sunt moºtenite din latinã: curea este din lat. corrigia , iar roatã, din lat. rota , cuvinte transmise tuturor limbilor romanice. Cureaua era o unitate de mãsurã a lungimii egalã cu aproximativ 16 picioare, iar roata , folositã în Moldova, avea circumferinþa de un stânjen sau de o prãjinã. Lanþul, cu originea disputatã (bulg. lanec ºi magh. lanc ), avea dimensiuni diferite – 19,67 m (în Muntenia) ºi 22,30 m (în Moldova). P (Va urma) Standarde medievale pãstrate la Regensburg pentru stânjenul nemþesc (Klafter), picior (Schuh) ºi cot