Magazin Istoric - noiembrie 2010

76 magazin istoric UNITÃÞI DE LUNGIME Academician MARIUS SALA Pastila de cuvinte Stânjen , întrebuinþat în pre- zent numai regional, este ex- plicat în Dicþionarul Acade- miei prin „unitate de mãsurã pentru lungime folositã înainte de introducerea sistemului metric, care a variat, în timp ºi dupã regiuni, de la 1,96 m (în Þara Româneascã) ºi pânã la 2,23 m (în Moldova); dis- tanþã, lungime aproximativ egalã cu aceastã unitate de mãsurã“. În alte surse se aratã cã stânjenul era egal cu înãlþi- mea unui om cu mâna ridicatã, adicã aproximativ doi metri. Însemna ºi „unitate de mãsurã pentru suprafeþe de teren (agricol), folositã în trecut, care avea aproximativ 4 m 2 “, precum ºi „unitate de capaci- tate, folositã mai ales pentru lemne ºi reprezentatã printr-un cub de un stânjen pe fiecare laturã“. C u acest din urmã sens îl ºtiu din copilãrie, în expresia stânjen de lemne, care circula în Bihor, ca ºi derivatul stânjenar „muncitor care taie lemne, care taie stân- jeni de lemne într-o exploatare forestierã“ (mulþi bihoreni lucrau în regiunea Mãneciu- Ungureni). Din motive ne- clare, dicþionarele dau pentru cuvântul stânjen ºi sensul de „iris“. Nedumerirea mea se Am abordat în Magazin istoric , nr. 3-5/2010, în cadrul unitãþilor de mãsurã, originea unor termeni privind câteva unitãþi de lungime. Erau cuvinte latineºti, moºtenite. În afarã de termenii de origine latinã, pentru denumirea unor unitãþi de mãsurare a lungimii s-au folosit ºi alþii, împrumutaþi, cu alte origini. bazeazã pe faptul cã atât dicþionarul academic, cât ºi alte dicþionare recente aratã cã termenul nu are o etimologie sigurã: unele dicþionare pre- supun cã la originea sa este cuvântul vechi slav sezini, influenþat de participiul vechi slav sutezenu, care provine de la verbul sutegnati „a întinde, a înstruna“. Este posibil ca, în slavã, sã fie un împrumut din cuvântul vechi italienesc sten- sione , derivat de la stendere, verb moºtenit din lat. exten- dere „a întinde“ (aceasta este pãrerea lui B.P. Hasdeu). Forma actualã din bulgarã ( stãnzen ) este însã un împru- mut din românã! Avem a face cu un cuvânt vechi, care apare în primele texte româneºti: „Mãsurarã genrurea (= genunea) ºi aflarã 20 de stânjini“ (Codicele Voroneþean). În documente apare prima datã la 1526, cu referire la satul Frãsinet. Gh. Asachi spunea, într-un manual de matematicã de la 1838, cã „unimea legiuitã a mãsurei pentru lungimi este stânjinul“. A fost deci mãsura de lungime cel mai des folositã în þãrile române, în Evul Mediu, fiind utilizatã multã vreme ºi dupã introducerea sistemului metric. A fost o mãsurã care apare ºi la alte popoare din Europa medie- valã, reprezentând, la origine, statura medie a unui om cu braþul întins. La francezi se numea toise, iar la italieni tesa; provenea din te(n)sa, forma de feminin a partici- piului verbului latin tendere „a întinde“. În rusã are forma sajen, iar în germanã se nu- meºte Klafter. Acest termen german a fost introdus, în Transilvania, dupã ocuparea regiunii de cãtre austrieci. La 1875 – aºa cum aratã N. Stoicescu, în cartea adesea citatã, Cum mãsurau strã- moºii. Metrologia medievalã pe teritoriul României –, klaf- terul avea 1,896 m. Alãturi de stânjeni nemþeºti, în docu- mentele de dupã 1700 apar ºi stânjeni simpli, numiþi orgia. Gheorghe Asachi (1788-1869)