Magazin Istoric - noiembrie 2010

83 noiembrie 2010 miza cea mare se juca în altã parte. La 4 noiembrie 1918, izbucnea revolta marinarilor de la Kiel. Valul revoluþionar s-a întins, ca un pârjol, asupra Imperiului German, mãturând monarhia (9 noiembrie) ºi impunând noilor factori de decizie de la Berlin încheie- rea armistiþiului de la Com- piègne (11 noiembrie, Ma- gazin istoric , nr. 11/2001; 2-3/2010). Veºtile i-au parvenit lui Lettow-Vorbeck prin inter- mediul unui prizonier englez. Deºi neînvins, cu armata în stare de luptã ºi aureolat de prestigiul singurului general german ce invadase, cu succes, un teritoriu britanic, Paul von Lettow-Vorbeck s-a hotãrât sã capituleze. Cere- monia a avut loc la Mbaala (Zambia), la 25 noiembrie 1918, când cei 3.000 de oameni ai generalului german s-au predat britanicilor. Von Lettow-Vorbeck s-a repatriat în prima parte a anului 1919, manifestându-se deschis ca un susþinãtor al monarhiei ºi al unui regim politic conservator, fapt ce a condus, în 1920, la demi- sia din armatã. Timp de zece ani a fost ales deputat în Reichstag, între timp (1929), întâlnindu-se, pentru prima datã, cu adversarul sãu de legendã din savanele africane, Jan Smuts, cu care a ºi legat, de altfel, o strânsã prietenie. Von Lettow-Vorbeck a ma- nifestat mari rezerve faþã de nazism, refuzând, în 1935, oferta lui Hitler de a deveni ambasadorul Reichului la Londra. A fost marginalizat ºi urmãrit de Gestapo, deºi, formal, era considerat un erou al Germaniei. Aura aceasta i-a salvat probabil viaþa, dar cei doi fii i-au cãzut pe câm- purile de luptã ale celui de Al Doilea Rãzboi Mondial. Model ºi recompensã Regimul hitlerist s-a folosit de experienþa cãpãtatã de trupele germane în Africa, în timpul Primului Rãzboi Mondial, atunci când s-a ho- tãrât sã creeze aºa-numita divizie „Brandenburg“, uni- tatea de elitã a Abwehrului, serviciul de informaþii al Wehrmachtului, condus de amiralul Canaris. Cãpitanul Theodore von Hippel, unul dintre ofiþerii ce serviserã sub comanda lui Lettow- Vorbeck, ºi-a folosit expe- rienþa africanã, pentru a-i organiza ºi instrui pe recruþii comandourilor diviziei nou înfiinþate. Dupã rãzboi, von Lettow- Vorbeck a revenit în Africa în 1953, când avea deja 83 de ani. Credincioºii sãi askari s-au adunat ºi l-au întâmpinat, cu legendarul, de acum, strigãt de marº Heia, heia safari . Acesta fusese ºi titlul me- moriilor sale de rãzboi, publi- cate în 1920, la Berlin. În 1964, Bundestagul a decis acordarea de compen- saþii financiare askarilor care luptaserã de partea ger- manilor, în timpul conflictului din 1914-1918. Cea mai mare dificultate a înmânãrii re- compenselor pecuniare a constat, evident, în lipsa actelor doveditoare, care sã îi ateste pe eventualii solicitanþi. Trecuse o jumãtate de se- col ºi, în condiþiile haosului administrativ ºi ale nivelului redus de civilizaþie institu- þionalã din þãrile Africii de Est, era practic imposibil sã dovedeºti, cu acte, partici- parea veteranilor askari la efortul de rãzboi al Germa- niei. Ideea salvatoare a venit din partea unui bancher german, care, venit cu banii acordaþi de guvernul de la Bonn, i-a adunat pe toþi cei 300 de askari supravieþuitori ºi le-a dat câteva... comenzi militare, în limba germanã! Niciunul nu a picat testul... Era încã o dovadã a spiritului de luptã, dar mai ales de disciplinã, în care Paul von Lettow-Vorbeck îºi instruise oamenii. Parcã împãcat cu sine însuºi dupã acea reparaþie moralã ºi financiarã, acordatã foºtilor sãi soldaþi, generalul s-a stins din viaþã în acelaºi an, 1964, lãsând în urmã legenda unui remarcabil luptãtor de ghe- rilã, cu nimic mai prejos de- cât mult mai popularizatul Lawrence al Arabiei. Sau, dacã doriþi, având în vedere apartenenþa etnicã ºi câm- purile de bãtãlie pe care s-a distins, un... Rommel al Pri- mului Rãzboi Mondial. P Von Lettow-Vorbeck la bãtrâneþe Theodore von Hippel