Magazin Istoric - noiembrie 2010

87 noiembrie 2010 Porecla în renume ALBERT I, REGELE SOLDAT FLORENTINA DOLGHIN Se declarã mobilizarea generalã, armata este pusã la ordinele generalissimului Selliers de Moranville, deºi, evident, nimeni nu sperã sã poatã învinge puterea militarã germanã. În pofida câtorva succese izolate, Bruxellesul este ocupat de nemþi. Regele îºi instaleazã cartierul general la Louvain ºi îºi îmbãrbãteazã poporul sã reziste. Nu pãrãseºte niciodatã teritoriul Belgiei ºi, la 13 octombrie 1914, declarã ferm cã acela care pronunþã cuvântul „retragere“ va fi considerat trãdãtor de patrie. Din octombrie 1914 pânã în octombrie 1918 Regele soldat rãmâne la conducerea armatei, împãrtãºeºte zilnic soarta trupelor sale, în acest rãzboi de tranºee. Nu se izoleazã de ele la statul sãu major, departe de front, ci inspecteazã avanposturile, chiar cele mai expuse, cere informaþii detaliate privind intendenþa, armamentul, condiþiile de viaþã, rãmâne în contact permanent cu trupa, fãrã sã renunþe nicio clipã la rolul sãu de comandant suprem, pe care i-l conferã Constituþia þãrii. Dupã încheierea conflictului, poporul belgian nu va uita curajul ºi fidelitatea regelui „Eu nu sunt un belgian veritabil. Aparþin unei dinastii strãine, ce a jurat sã apere ºi sã protejeze poporul care a apelat la ea.“ Regele Albert I al belgienilor (nãscut la Bruxelles în 1875), înrudit cu toate familiile regale ale Europei, fiu al lui Filip, conte de Flandra, ºi al Mariei de Hohenzollern-Sigmaringen, a fost foarte iubit de concetãþeni, care l-au supranumit Regele soldat sau cavaler. I-a succedat la tron unchiului, Leopold al II-lea, domnind peste cei cinci milioane de supuºi, foarte convinºi cã neutralitatea þãrii lor este cea mai bunã formulã. În 1914, când, printr-un ultimatum, Germania cere trecerea liberã a trupelor sale prin Belgia, pentru a ataca nordul Franþei, suveranul cel calm, modest, aproape ºters, se dovedeºte plin de energie. Refuzã. Dar germanii violeazã tratatele internaþionale, care garantau aceastã neutralitate, ºi pãtrund în Belgia, la 2 august 1914. sãu ºi ale reginei Elisabeta, cu care Albert se cãsãtorise în 1900 ºi de la care avea trei copii. La întoarcerea în Bru- xelles, în 22 no- iembrie 1918, su- veranul cu întreaga familie se bucurã de o primire de neuitat. Joacã apoi, dupã rãzboi, un rol foarte important în arbi- trarea crizelor pro- vocate de situaþia socialã ºi economicã a þãrii. Sprijinã legea care instituia sufragiul universal, votatã în decembrie 1918, în plan extern domnia sa fiind legatã de: semnarea tratatului de la Versailles, prin care se vor anexa Belgiei zonele Eupen ºi Malmédy, care au aparþinut Prusiei (din 1815); de renunþarea la statutul de neutralitate, datând din 1831; de uniunea luxemburghezo- belgianã din 1921 ºi de semnarea pactului de la Locarno, din 1925. La iniþiativa personalã a lui Albert I, în 1928, se va crea Fondul naþional al cercetãrii ºtiinþifice. Pasionat de alpinism, va fi victima unei avalanºe, în 1934, în vreme ce escalada un vârf stâncos la Marches-les-Dames. Fiul sãu, Leopold al III-lea, i-a urmat la tron, dar când, pentru a doua oarã, germanii au invadat Belgia, în mai 1940, a capitulat cu întreaga armatã, în vreme ce guvernul s-a repliat înAnglia. Colaborarea sa cu ocupantul, pasivitatea în faþa invadatorului au contrastat puternic cu comportamentul tatãlui. P ... ºi cu fiul Împreunã cu soþia...