Magazin Istoric - noiembrie 2010

18 magazin istoric ºi deseori se puneau la cale ºi viitoare cãsnicii între tinerii care, cum reveneau în oraº, se ºi logodeau. Cele mai cãutate tarafuri de lãutari erau cele de la Urlaþi. Renumite erau ºi cursele de cai ce se orga- nizau la Urlaþi în acea perioadã. Cu timpul, pe la 1884, din pricina apariþiei filoxerei, apoi a neglijãrii viþei de vie, au pierit viile de la Dealul Mare, dispã- rând odatã cu ele ºi obiceiul bucureºtenilor de a merge în septembrie acolo. Mustul era prezent peste tot în Bucureºti. În anumite rãspântii erau instalate teascuri ºi linuri în care se fãcea pe loc aceastã încân- tãtoare licoare. Mustãriile ambulante nu funcþionau oricum, ci în deplinã legali- tate, în baza unor taxe care se plãteau funcþionarilor Primã- riei. Mustul era însoþit de grã- tarul pe care sfârâiau carnea ori cârnaþi bine condimentaþi. Pe searã, petrecerile cu veselie ºi muzicã nu se lãsau aºteptate. De multe ori însã, totul se sfârºea cu pãruialã, la Poliþie. Cãmara plinã Toamna era ºi vremea aprovizionãrii pentru iarnã, a preparãrii laborioase a bulio- nului, magiunului ºi a diferi- telor dulceþuri (cele de cireºe, viºine ºi caise erau deja în cãmarã) ºi, mai ales, a punerii murãturilor. Pentru început, gospodinele strângeau toate sticlele ºi borcanele din casã, iar dacã nu ajungeau, dãdeau fuga ºi mai cumpãrau; urma procesul de spãlare a acestora. Nu erau uitate nici tingirile ºi cazanele în care urma sã fiarbã fructele ºi roºiile ºi care trebuia neapã- rat spoite. Fie duceau vasele pe maidanul din apropiere, unde ºtiau cã se instalase deja un þigan cu toate ustensilele necesare pentru astfel de lucrare; fie, cum auzeau pe drum strigând: „Spoi tingiri, spoim, spoim!“, ieºeau în goanã din casã ºi chemau þiganul respectiv în curte. Þiganul fãcea mai întâi un foc, la care vasele erau bine încãlzite. Apoi, ajutându-se de un cleºte, le freca cu „þipirig“ (adicã cu clorurã de amoniu) ºi dupã aceea cu cositor. Când erau gata, tingirile erau de-a dreptul strãlucitoare. Încet, încet rafturile din cãmarã se umpleau cu borcane de toate felurile ºi mãrimile, în care tronau tot felul de compoturi, gemuri, dulceþuri, zacuscã, la care se adãugau murãturile: castraveþi în sara- murã, vinete marinate, pepeni muraþi, gogoºari în bulion dulce-acriºor, gogoºari um- pluþi cu salatã de varzã, morcovi, conopidã, þelinã ºi gogonele, tot în saramurã, sfeclã roºie în oþet dulce, ardei gras tãiat fâºii ori întreg pentru umplut, ciuperci în saramurã... „Printre gogonele, în ulcioa- rele de ceramicã smãlþuitã ori în borcane mari de sticlã se aºezau din loc în loc morcovi ºi albiturã tãiate în rozete, þelinã ºi conopidã, iar printre toate acestea, frunze de þelinã ºi leuºtean, pentru gust. Rezultatul era o adevãratã operã de artã: murãturile erau mâncate mai întâi cu ochii, înainte de a fi puse pe masã“, nota Gheorghe Parusi, în Cro- nica Bucureºtilor . De-acum iarna putea veni! Dar nu înainte de a pune, mai spre sfârºitul toamnei, ºi varza la murat în butoaie. Semnalul îl dãdeau meºterii butnari, care începeau sã-ºi facã tot mai mult simþitã prezenþa pe strãzile bucureºtene, strigând din toþi rãrun- chii: „Doage punem!“ ori „Reepaar butoaieee!“. Cei mai mulþi dintre aceºtia erau dogari moþi, care strãbãteau strãzile Capitalei purtând la spinare câteva doage, papura, lamele de fier pentru cercuri ºi sacul cu unelte. Ei reparau butoaiele în care se punea varza la murat, strângându-le cercurile, dupã ce trãseserã câte un fir de papurã între doage ºi înlocuiserã pe cele stricate. Apoi gospodarii se apucau de treabã. Cu price- pere ºi grijã, cãci de varza muratã depindeau în mare mãsurã sarmalele aburinde puse pe masã de sãrbãtori. Tot spre toamnã apãreau ºi tineri olteni de 14-15 ani, care vindeau miez de nuci noi, þinuþi în apã într-un borcan de sticlã. Balada chiriaºului grãbit Praznicul Sfântului Du- mitru, ca ºi cel al Sfântului Gheorghe sunt zile de început ºi de sfârºit de ciclu calen- daristic, când se fac înþelegeri între stãpâni ºi slugi, între proprietari ºi chiriaºi, între cei care dau ºi primesc bani cu împrumut. În aceste zile meºterii îºi luau ucenici sã-i Negustori de brânzã