Magazin Istoric - noiembrie 2010

22 magazin istoric Primele contacte ale oamenilor de ºtiinþã români cu Cuba s-au realizat la sfârºitul secolului al XIX-lea ºi începutul secolului al XX-lea. Inginerului Iuliu Popper (1857-1893) i s-a încredinþat alcãtuirea planului de sistematizare a oraºului ºi portului Havana. În 1906, academicianul Gregoriu ªtefãnescu strãbãtea Cuba, în drum spre un congres de geologie, care avea loc în Mexic. În seria „Relaþii bilaterale“, editatã de Ministerul Afacerilor Externe ºi Direcþia Arhivelor Diplomatice, se aflã în pregãtire România – Republica Cuba, vol. II (1959-1965) Iuliu Popper prealabil cu Protocolul cuba- nez, a rostit câteva fraze prin care a transmis mesajul de prietenie ºi urãrile de progres ale conducerii României ºi a felicitat guvernul revoluþio- nar cubanez pentru „victoria istoricã“ recent obþinutã împotriva forþelor ostile. La plecare, în încheierea ceremoniei, un pluton militar a prezentat onorul, iar fanfara militarã a intonat Imnul de Stat al României. În continuare, conform tradiþiei, pãstrate ºi astãzi, ambasadorul Magheru a depus o coroanã de flori la statuia lui José Martí, „îndru- mãtorul poporului cubanez“. Noua orientare a politicii externe româneºti, definitã prin Declaraþia din aprilie , 1964, deschiderile substanþiale efectuate în anii imediat ur- mãtori de diplomaþia românã spre Statele Unite ºi þãrile oc- cidentale, dar ºi spre spaþiul latino-american, vor gãsi trep- tat o audienþã ºi o înþelegere mai flexibilã la nivelul con- ducerii cubaneze, care, la rân- dul ei, datoritã dependenþei strânse, economice ºi militare faþã de U.R.S.S. ºi blocul comunist, va cãuta sã obþinã o mai mare libertate de acþiune ºi afirmare. Acestea au fost argumente concrete pentru ca dialogul ºi cooperarea ro- mâno-cubanezã sã dobân- deascã valenþe superioare spre finele anilor ’60 ºi în deceniul urmãtor. Între 28 decembrie 1966-4 ianuarie 1967, Raul Castro Ruz, în calitate de al doilea secretar al P.C.C., a întreprins o vizitã în România, fiind pri- mit la cel mai înalt nivel. Vi- zita a avut consecinþe favo- rabile pentru relaþiile dintre cele douã þãri. Astfel, între 1967-1977 s-a înregistrat o evoluþie ascendentã, ca ur- mare a modificãrii sensibile a poziþiei politice a Havanei. Momente de vârf ale rela- þiilor bilaterale le-au consti- tuit vizitele în România ale lui Fidel Castro (26-30mai 1972), respectiv Nicolae Ceauºescu în Republica Cuba (august- septembrie 1973), concreti- zate ºi prin acordarea de im- portante credite financiare Cubei pentru livrarea de insta- laþii, echipamente ºi asistenþã tehnicã industrialã. Ulterior, au mai fost încheiate acorduri privind transporturile aeriene civile (1978), de colaborare în domeniul poºtei ºi telecomu- nicaþiilor (1980), de cooperare ºi credit pentru obiective in- dustriale în Cuba (1981, 1982). Ultimii doi ºefi de misiune ai R.S. România la Havana au fostVictor Bolojan (1985-1989) ºi Ion Siminiceanu (1989- 1990). S chimbãrile radicale produse în sistemul politic românesc dupã decem- brie 1989 ºi noile obiective urmãrite de România – inte- grarea în structurile demo- cratice europene ºi aderarea la Alianþa Nord-Atlanticã –, care au condus la redefinirea obiectivelor politicii externe ºi la noi prioritãþi în relaþiile cu statele lumii, au determi- nat o evoluþie descendentã a raporturilor cu þãrile Americii Latine ºi, în acest cadru, în mod special cu Republica Cuba. În prezent, factorii respon- sabili din ambele þãri apre- ciazã cã este posibilã o relan- sare a relaþiilor bilaterale între România ºi Republica Cuba, pornind de la actualizarea ca- drului juridic, în conformi- tate cu statutul României de stat membru al Uniunii Euro- pene ºi cu interesele fiecãrei pãrþi. P Nicolae Ceauºescu ºi Fidel Castro, în timpul vizitei în Cuba (fototeca online a comunismului, cota: 32/1973)