Magazin Istoric - noiembrie 2010

27 noiembrie 2010 Toate acestea au condus la o influenþã incredibilã, zdrobitoare, a culturii franceze în perioada cuprinsã între a doua jumãtate a secolului al XIX-lea ºi sfârºitul celui de Al Doilea Rãzboi Mondial, culminând cu perioada in- terbelicã. A fost perioada în care Bucureºtiului i se spunea „Petit Paris des Balkans“ („micul Paris al Balcanilor“). Atunci a fost împânzit de clãdiri în genul celor ridicate de Georges-Eugène Hauss- mann în Parisul din a doua jumãtate a veacului al XIX- lea, iar toatã elita cultivatã se exprima în francezã. Tineretul îºi fãcea studiile superioare în Franþa. Se mai ºtie oare cã în anul fondãrii Universitãþii din Bucureºti, 1864, 16 dintre cei 20 de profesori erau formaþi în Franþa, în 1892, 42 dintre cei 50, iar în 1914, 62 dintre aproximativ 100 de profesori? I zbânda din 1918 a fost momentul instituþio- nalizãrii cooperãrii culturale. La 15 iunie 1919 s-a semnat o convenþie între cele douã capitale, creându-se Misiunea Universitarã francezã în România, al cãrei obiectiv era „rapida difuzare a limbii franceze în provinciile nou alipite la România Mare“. Era formatã, pe de o parte, din Institutul Francez din Bucureºti (Institut des Hautes Etudes) ºi, pe de altã parte, din Cercuri franco-române în multe oraºe de provincie, conduse de profesori francezi. În 1928, succesul acestora a condus la creºterea numãrului de profesori. Din noul lot de nouã profesori fãcea parte ºi Georges Dementhon. Nimic nu îl lega pânã atunci pe acest profesor de þara care avea sã conteze atât de mult în viaþa sa. Nãscut în 1897 în Arbois, fiul unui mic funcþionar, elev eminent (a luat bacalaureatul la vârsta de 16 ani ºi licenþa la 18), el s-a înrolat în armatã la 19 ani. Fãcut prizonier în martie 1918, profitã de domiciliul forþat ca sã creeze în lagãr o „Universitate a prizonierilor“, ce organiza felurite cursuri pentru orice voluntar. La sfârºitul rãzboiului, el este numit profesor la liceul din Trèves (Trier), în ceea ce era pe atunci zona de ocupaþie francezã în Germania. Se distinge prin crearea unei „Societãþi de conferinþe“, care organiza în fiecare an ºase conferinþe susþinute de cele mai mari nume ale literaturii franceze din epocã, cum ar fi Louis Madelin sau Henry Bordeaux. În 1930, statutul de ocupaþie fiind desfiinþat, el îºi cautã un nou post ºi acceptã, complet întâmplãtor, pe cel oferit de Cercul franco-român din Cernãuþi. D in 1930 pânã în 1940 acest Cerc va cu- noaºte o dezvoltare remar- cabilã, fiind citat ca exemplu de cãtre conducerea Misiunii Universitare. Acolo, ca ºi în lagãrul de prizonieri, Geor- ges Dementhon îºi va dovedi calitãþile de organizator ºi administrator, într-o provincie smulsã Imperiului Austro- Ungar ºi unde influenþele germanice rãmãseserã pre- ponderente. Douã evenimente majore au marcat ºederea lui la Cernãuþi. A reuºit sã-l invite, la 3 de- cembrie 1931, pe ambasa- dorul Franþei Gabriel Puaux. În primãvara anului viitor, pe zidul Liceului Francez „Anne de Noailles“, din strada Christian Tell nr. 22, se va pune o placã în memoria lui Georges Dementhon, director al Liceului Francez din România, între anii 1940-1948. Anunþul ultimei ediþii a premiilor Liceului Francez