Magazin Istoric - noiembrie 2010

54 magazin istoric pentru necesarul de importuri (e adevãrat cã la un curs oficial leu/dolar fix), a reprezentat un început al activitãþii de administrare a rezervelor valutare. Dar în toatã acea perioadã, cel mai greu obstacol îl re- prezenta depãºirea uºii de trecere de la etajul I, ce des- pãrþea clãdirea Ministerului Finanþelor din str. Doamnei de cea a B.N.R. din str. Lipscani, respectiv asigurarea legãturii cu conducerea B.N.R. Deºi exista o legãturã directã între clãdiri – azi parte a holului de marmurã de la parter ºi un coridor la etajul I (ce astãzi conduce la galeria guver- natorilor ºi vechea salã de Consiliu) –, puþinã lume, chiar din B.N.R., îºi aminteºte zidul existent la parterul clãdirii, la jumãtatea rotondei, ce des- pãrþea cele douã instituþii. L a etajul I, uºa de trecere spre clãdirea B.N.R. se închidea de cãtre Ministerul Finanþelor (singur deþinãtor al cheii de trecere) la ora 16.30 ºi nu de puþine ori am rãmas în acea iarnã închiºi pe una dintre pãrþi. Singura soluþie era sã ocolim prin stradã (fãrã palton ºi cizme, rãmase în biroul din str. Doamnei), pentru a putea rãspunde rapid solicitãrilor conducerii sau a ne recupera hai- nele/paltoanele rãmase în birou. Dupã multe negocieri ºi ter- giversãri, Mi- nisterul Finanþelor a acceptat sã plece în noua clãdire din zona ministerelor, din Piaþa Parla- mentului, a cãrei finalizare a fost urgentatã ºi cu ajutorul B.N.R., în 1992. Ceea ce a fãcut ca într-o singurã zi sã „cadã zidul Berlinului“ – cum numeam peretele des- pãrþitor dintre cele douã clã- diri, de la nivelul parterului –, scoþând la luminã frumuseþea holului de marmurã, chiar dacã nu era încã renovat. În acea zi am primit, cu mare bucurie, cheia ce ne permitea trecerea liberã spre conducerea B.N.R. ºi cãtre celelalte direcþii din bancã, cu care colaboram zilnic. Odatã cu preluarea de cãtre B.N.R. a administrãrii balanþei de plãþi externe de la B.R.C.E., tot în cadrul Direcþiei valutare, s-a constituit în B.N.R. o nouã direcþie, care avea în respon- sabilitate doar Fondul valutar al statului ºi mai ales – mult mai important – activitatea de elaborare ºi implementare a regulamentului valutar. Aceastã schimbare ne-a eliberat de o mare problemã, ºi anume blocarea timpului ºi spaþiului cu explicaþii inter- minabile cã respectiva în- treprindere care venea sã solicite valutã nu se calificã pentru obþinerea de valutã pentru unul dintre cele 11 produse aprobate pentru cursul valutar fix. Banca Naþionalã a României la începutul secolului al XX-lea Din punct de vedere valutar, 1991 fusese un an plin de acþiuni ºi frãmântãri. Pânã în 1989 ºi apoi pânã la încheie- rea primului acord cu Fondul Monetar Internaþional, în România existau douã cursuri valutare între leu ºi dolar, sta- bilite prin lege – un curs pentru operaþiuni comerciale, fixat la 4,97 lei/1dolar, ºi cel de 17 lei/1 dolar pentru opera- þiuni necomerciale. A ºa cum am amintit, toate operaþiunile valutare erau derulate prin Banca Românã de Comerþ Exterior, singura bancã spe- cializatã în astfel de activitãþi. De fapt, sistemul bancar românesc era format din banca centralã ºi trei bãnci comer- ciale specializate, B.R.C.E., Banca Agricolã, pentru fi- nanþarea activitãþilor din domeniul agriculturii ºi industriei alimentare, ºi Banca de Investiþii, având ca obiect finanþarea activitãþilor indus- triale ºi din domeniul trans- porturilor. C.E.C.-ul, fiind cea mai veche instituþie de credit din România, beneficia de un statut special, având ga- ranþia statului de 100% pen- tru depunerile ºi creditarea populaþiei. Chiar ºi dupã autorizarea Bãncii de Investiþii (de- venitã ulterior B.R.D.) ºi a Bãncii Agricole ca bãnci universale, acestea ºi-au desfãºurat la început operaþiu- nile valutare tot prin B.R.C.E., care dispunea de expertiza ºi per- sonalul pregãtit pentru astfel de activitãþi. P (Va urma)