Magazin Istoric - noiembrie 2010

58 magazin istoric O astfel de ridicare socialã fãrã prece- dent a influenþat concluziile C.M.R. Reprezentantul Ucrai- nei, Vladimir Kraveþ, a repetat ideea sa cã discuþiile din C.M.R. trebuie sã se limiteze la evaluarea Pactului Ribben- trop-Molotov. Confruntarea dintre membrii baltici ºi „sprijinitorii statu-quoului “ a continuat. Totuºi, 21 de membri ai C.M.R. au sprijinit propunerea balticilor, care confirma existenþa protoco- lului secret, îl declara nul ºi neavenit din momentul sem- nãrii ºi denunþa încãlcarea suveranitãþii Estoniei, Leto- niei ºi Lituaniei din perioada interbelicã. Trebuie subliniat cã aceastã rezoluþie nu fãcea vreo referire la Moldova. C.M.R. era supusã presiu- nilor din diferite direcþii. Au existat mari pauze între prima ºi a doua ºedinþã ºi între a patra ºi a cincea. În aceste intervale, mitinguri ºi demonstraþii de masã organizate în republicile baltice au fãcut ca C.M.R. sã fie disfuncþionalã. Deºtep- tarea opiniei publice în repu- blicile baltice a influenþat profund opinia membrilor baltici din C.M.R. Între timp, Gorbaciov s-a cramponat de principiul „nu zgâlþâi barca“ ºi nu s-a grãbit sã publice rezultatele investigaþiei. Gu- vernul polonez era interesat, în mod firesc, de activitatea C.M.R., dar mem- brii lituanieni, ucraineni ºi bie- loruºi ai Comisiei au fãcut tot ce a depins de ei pen- tru a împiedica implicarea Polo- niei. La 22 august 1989, guvernul polonez a de- clarat cã Pactul Ribbentrop-Molotov ºi proto- colul secret „au violat princi- piile dreptului internaþional aprobate în mod universal“. Trebuie sã remarcãm rela- þiile de compromis dintre suveranitate ºi teritoriu în reevaluarea Pactului Ribben- trop-Molotov ºi a protoco- lului secret. A existat doar o parte care a pierdut totul – ºi aceasta a fost Polonia, care a pierdut ºi independenþa, ºi teritorii. Lituania a pierdut independenþa, dar a primit Vilnius de la Polonia. De aceea, membrii lituanieni ai C.M.R. au cerut ca Pactul Ribbentrop-Molotov ºi proto- colul secret sã fie declarate nule ºi neavenite retroactiv, pentru a-ºi câºtiga indepen- denþa, dar au îndepãrtat cu grijã atenþia celorlalþi membri de la problemele teritoriale. Nu era doar o problemã isto- ricã, ci ºi una foarte actualã, pentru cã majoritatea popu- laþiei din zona Vilnius cu- prindea în continuare etnici polonezi. La fel, membrii ucraineni ºi bieloruºi din C.M.R. aveau rezerve de la în- ceput sã se declare protocolul secret nul ºi neavenit, pentru cã acesta permisese Ucrainei ºi Bielorusiei sã includã în frontierele lor vestice noi teri- torii (în cazul Ucrainei: Gali- þia, Bucovina ºi Transcarpatia). La 30 august 1989, Sajudis a lansat o campanie pentru a cere ca Pactul Ribbentrop- Molotov sã fie publicat ºi a strâns 1,5 milioane semnãturi (86% dintre etnicii lituanieni ºi 57% din populaþia non- lituanianã a republicii au semnat). Liga pentru liber- tate lituanianã a trimis un chestionar care conþinea întrebarea „Vreþi sã trãiþi în- tr-o Lituanie independentã?“. Au rãspuns pozitiv 1,2 mili- oane de lituanieni. Sajudis a fãcut clar faptul cã suvera- nitatea era egal cu indepen- denþa. La 22 octombrie 1988, o adunare a Sajudis, condusã de Justinas Marcinkevicius, declarase ferm: „Suntem aici pentru a restaura indepen- denþa Lituaniei“. Landsbergis ºi Marcinkevicius considerau cã maniera cea mai uºoarã ºi mai legitimã pentru a realiza acest obiectiv era sã dove- deascã nelegalitatea proto- colului secret. În schimb, Sajudis a scos în evidenþã douã tratate încheiate între Lituania ºi Rusia Sovieticã: Tratatul de pace dintre Lituania ºi Rusia Sovieticã, semnat la 12 iulie 1920, ºi Tratatul de neagresiune dintre Lituania ºi Rusia Sovieticã, semnat la 28 septembrie 1926. Ambele tratate inclu- deau prevederi reciproce pentru recunoaºterea suvera- nitãþii, independenþei, inte- gritãþii teritoriale ºi a prin- cipiului neintervenþiei. Mo- tieka a insistat asupra acestora la ºedinþele C.M.R. O altã motivaþie a referirii litua- nienilor la Tratatul de pace din 1920 era aceea cã so- vieticii satisfãcuserã multe dintre cererile teritoriale ale lituanienilor, recunoscând su- veranitatea lor asupra unui teritoriu întins, ce includea Vilnius, Grodno, Suwalki, Lida ºi Augustow. Totuºi, din Lituanienii au ieºit în stradã pentru a susþine ideea (ºi în p. 59 jos)