Magazin Istoric - noiembrie 2010

74 magazin istoric ISPITA ACADEMISMULUI COSMIN UNGUREANU Povestea unui tablou C e a însemnat, la noi, academismul? Ion Frunzetti, spre exemplu, se referã la sincronizarea unor evenimente majore de ordin politico-social ºi cultural, în intervalul 1864-1873, ce debuteazã cu înfiinþarea ªcolii de Belle-Arte din Bucureºti ºi se încheie cu primele expoziþii ale lui Grigorescu. În sce- nariul raportului dialectic între „oficial“ ºi „inovator“, valul academist se prelungeºte, de fapt, pânã cãtre 1934. Spre deosebire de anii ’60-’70 ai secolului al XIX-lea, în aceastã epocã exista deja o alternativã la estetica oficialã. Acum, în sfârºit, se poate vorbi ºi la noi de o aliniere la spiritul timpului. Mirea îºi George Demetrescu Mirea (1852-1934) are (ne)ºansa de a fi reprezentat, la noi, acea instituþie – Academia – în opoziþie cu care „adevãrata“ artã este (consideratã ca fiind) îndeobºte validatã. Evaluatã, retrospectiv, din unghiul unei relaþii dialectice între estetica oficialã ºi limbajul vizual contestatar, pictura sa umple un gol necesar în cultura noastrã: fãrã el, în epoca în care se afirmã Nicolae Grigorescu, Ion Andreescu sau ªtefan Luchian, modernitatea noastrã ar fi mai puþin împlinitã. face ucenicia în atelierul lui Carolus Duran, la Paris, în vreme ce Grigorescu picteazã la Barbizon; avem, prin urmare, mutatis mutan- dis, aceiaºi doi termeni care se angajeazã în- tr-un dialog polemic în Parisul contemporan. Este cunoscutã stãruinþa cu care, în Franþa ultimelor decenii ale veacului al XIX-lea, cercurile oficiale au cultivat ºi sprijinit o anumitã concepþie asupra artei (care includea paseismul compoziþiei istorice, un naturalism portretistic deviat cãtre reþetã de atelier sau alegorizarea fadã în cheie mitologicã) ºi pe artiºtii ale cãror producþii erau adecvate acesteia. Leon Bonnat, Carolus Duran sau „Bacanta ºi Faunul“, prezentatã în martie 1879