HRAMUL BISERICII DIN TÂNGANU

Toponimul „Tânganu“ desemnează, inseparabil, trei entităţi: satul Tânganu, mănăstirea Tânganu şi biserica Tânganu. Satul Tânganu (comuna Cernica, judeţul Ilfov) este unul dintre cele mai vechi din arealul sudic-central al Munteniei. La atestarea documentară a „oraşului lui Bucur“, din 20 septembrie 1459, vechiul sat deja exista. Aici Radu cel Frumos (1462-1475) a construit o falnică mănăstire, care s-a numit Tânganu, după numele satului de alături. Bisericuţa acesteia la începutul secolului al XIX-lea nu avea… clopot. Legendă sau adevăr, se spune că acesta a fost luat de tătari într-o incursiune sau că a fost ascuns în nămolul bălţii din apropiere şi nu a mai fost găsit.

În anul 1850, istoricul local C. Săvescu ne descrie bisericuţa astfel: „Avea o singură toacă de lemn legată cu o funie de doi martaci de stejar, foarte groşi, ciopliţi în patru muchii, cari, după rosătura lemnului de ploi şi de vreme şi după grosimea lor, arătau şi vechimea timpului de când vor fi fost înfipţi aici şi ce fel fusese pădurea seculară din care fusese tăiaţi.“

Acest articol a apărut în numărul din May 2014.

Pentru a putea citi tot articolul trebuie să vă abonați
aici

This entry was posted in articole, Uncategorized. Bookmark the permalink.