MAJAPAHIT, O TALASOCRAŢIE MEDIEVALĂ

Creat de grecii antici, în a căror limbă „thalassa“ însemna „mare“, iar „krateia“ „conducere“ sau „putere“, cuvântul „talasocraţie“ desemnează un imperiu maritim. Herodot vorbea despre „talasocraţia feniciană“, care a precedat în Mediterana imperiile maritime ale Cretei Minoice, Atenei şi Cartaginei. Ulterior, istoria a consemnat mai multe talasocraţii în diferite regiuni ale lumii. Au fost asemenea imperii maritime: Veneţia şi Aragon în Mediterana, Liga Hanseatică şi vikingii în Atlanticul de Nord şi Baltica, Imperiul Chola în Oceanul Indian, Japonia în Pacific sau imperiile coloniale globale ale Portugaliei, Olandei şi Angliei. Indonezia este cel mai mare stat insular din lume, având 5.400 km de la nord la sud şi 1.900 km de la est la vest, ca şi 13.677 de insule, în suprafaţă totală de aproape 2 milioane km2. Istoria a consemnat aici apariţia unor talasocraţii. Întâi a fost statul malayezo-indonezian Sriwijaya (secolele VII-XIII), cu centrul în insula Sumatra. În secolul al X-lea, aceeaşi familie domnitoare a creat o a doua talasocraţie în insula Java, dovadă a ponderii sporite a indonezienilor, căci Java este până azi centrul de putere al Indoneziei moderne. Aici, pe numai 132.187 km2, locuieşte jumătate din populaţia acestei ţări, care a trecut de 200 milioane, odată cu anul 2000. Expansiunea Sriwijayei a fost oprită de puternicul Imperiu maritim Chola, din Asia de Sud, care şi-a făcut vasal regatul indonezian.

(…)

Acest articol a apărut în numărul din ianuarie 2013 (550). Pentru a putea citi tot articolul trebuie să vă abonaţi aici.

This entry was posted in articole, Uncategorized and tagged , , , . Bookmark the permalink.