SATUL FLORICA, UN CĂMIN PENTRU REFUGIAŢII GRECI

La sfârşitul celui de Al Doilea Război Mondial, în Grecia s-a desfăşurat un război civil (1946-1949), ale cărui grave consecinţe aveau să se resimtă mulţi ani. Lupta crâncenă între comunişti şi anticomunişti s-a soldat cu peste 100.000 de morţi şi mii de refugiaţi. Forţele guvernamentale au fost susţinute de Anglia şi S.U.A., iar comuniştii greci s-au bucurat de sprijinul moral şi material al noilor democraţii populare; fără această susţinere, războiul s-ar fi terminat mult mai devreme sau poate nici n-ar fi început.

Reprezentanţi din ţările Cominformului (succesorul Cominternului; a activat între 1947-1956), la propunerea reprezentantului Greciei, iau hotărârea de a acorda drept de azil copiilor între 3 şi 14 ani, aflaţi în zonele de conflict şi a căror viaţă era în mare pericol. În anii 1948-1949, aproximativ 28.000 de copii, în special din Grecia de Nord, au găsit adăpost şi îngrijire în coloniile de copii create în şapte ţări socialiste, printre care şi România, ţară în care s-au refugiat în jur de 5.600 de copii.

Crucea Roşie Română a creat 12 colonii, cele mai mari fiind la Tulgheş, Sinaia, Oradea etc. Tot în această perioadă au fost aduşi în România circa 1.000 de partizani bolnavi şi răniţi. Aceştia au beneficiat de îngrijiri medicale deosebite la spitalele Elias şi Central din Bucureşti, precum şi la Sinaia, unde Cazinoul a fost transformat în spital.

Acest articol a apărut în numărul din August 2013.

Pentru a putea citi tot articolul trebuie să vă abonați
aici

This entry was posted in articole, Uncategorized and tagged , , , , . Bookmark the permalink.