SLUJITORII MAIESTĂŢII SALE, CARE NU… EXISTĂ (8)

Politicienii britanici au fost, în perioada interbelică, principalii promotori ai politicii conciliatorismului. Putea fi oprit Hitler şi evitat războiul dacă Marea Britanie şi Franţa se dovedeau ferme din prima clipă când Germania a încălcat acordurile încheiate la sfârşitul Primului Război Mondial?

Un lucru este cert, acum, după apariţia celor două istorii oficiale ale principalelor servicii secrete britanice: Christopher Andrew, The Defence of the Realm. The Authorised History of MI5 (Apărarea Regatului. Istoria autorizată a MI5), Allen Lane, Penguin Books, 2009, XXIII+1032 pp., şi Keith Jeffrey, The History of the Secret Intelligence Service, 1909-1949, Bloomsbury, 2010, XXI+810pp.+32 pl. Cele două instituţii au sesizat de timpuriu încotro se îndrepta cursul evenimentelor şi au atras atenţia (mai ales MI5) asupra pericolelor cedării în faţa lui Hitler. De ce n-au ţinut cont politicienii britanici care au condus regatul de acele avertismente? Probabil şi pentru că, asemenea politicienilor de pretutindeni, s-au concentrat asupra problemelor cele mai presante, cele care aduc voturi. Ameninţările la adresa securităţii naţionale sunt luate în calcul, de obicei, când este prea târziu şi istoria nu mai poate fi schimbată.

Dar se vedem ce şi cum au informat serviciile secrete despre pericolul unui nou război în Europa.

Acest articol a apărut în numărul din September 2013.

Pentru a putea citi tot articolul trebuie să vă abonați
aici

This entry was posted in articole, Uncategorized and tagged , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.