În 2007, într-un cunoscut show de televiziune, alegerea portughezilor pentru cea mai importantă personalitate a istoriei naţionale a şocat o lume întreagă: fostul dictator Antonio de Oliveira Salazar a înregistrat 41% dintre preferinţele publicului, obţinând 159.245 de voturi şi depăşindu-i la pas pe ceilalţi nouă contracandidaţi, printre care s-au numărat Vasco da Gama sau diplomatul Aristides de Sousa Mendes (1885-1954), cel care şi-a legat numele de salvarea a mii de evrei în Al Doilea Război Mondial. Cine a fost personajul care a reuşit, în ciuda trecerii timpului şi, mai ales, sfidând criteriile morale, să rămână o adevărată emblemă pentru spaţiul portughez?!
„Nu a fost un magician al cuvântului – ca italianul Benito Mussolini. Nu a fost nici un hipnotizator al maselor – precum Adolf Hitler, care, în 1938, i-a făcut cadou un automobil Mercedes blindat. Nu a fost nici un spirit ultrareligios sau un purtător de uniformă, ca spaniolul Francisco Franco. Antonio de Oliveira Salazar a fost doar un incolor, dar extrem de virtuos miraj, un plictisitor patriarh autoritar, dar, totodată, binevoitor“. Au fost inspiratele cuvinte cu care publicaţia germană Der Spiegel începea necrologul din 3 august 1970. Cu câteva zile în urmă, la 27 iulie, se stinsese din viaţă cel care, pentru aproape patru decenii, se identificase cu puterea în Portugalia.
