BRADUL DE CRĂCIUN: O ISTORIE DE 700 DE ANI

Printre primii decoratori ai unui brad de Crăciun pot fi consideraţi membrii confreriei brutarilor din Freiburg, care, în primele decenii ale veacului al XV-lea, mai exact în 1419 au folosit, cu inventivitate, snopi de spice, mere, nuci pictate sau bucăţele de hârtie.

Conform unor documente descoperite în mai îndepărtata Letonie, o altă atestare a sărbătoririi Crăciunului în jurul unui brad ar data din anul 1510, când, în noaptea de 24 decembrie, în cadrul procesiunilor dedicate sărbătorilor de iarnă, înainte de a-i da foc, negustorii din Riga au dansat în jurul unui brad, frumos decorat cu trandafiri artificiali. Şi, încetul cu încetul, obiceiul a început să cucerească zone din ce în ce mai întinse.

Prima menţionare în regiunea Alsacia este din anul 1521. Două decenii mai târziu, spre 1546, s-a ajuns chiar la acordarea, din partea autorităţilor locale, a unor autorizaţii de tăiere a arborilor în noaptea de Sf. Toma (21 decembrie). Simbolizând puritatea, trandafirii, alături de fructe uscate sau proaspete, şi chiar mici prăjituri, au servit la împodobire. La începutul veacului al XVII-lea, în arhivele Strasbourg-ului au apărut menţiuni privind felul în care orăşenii sărbătoreau Crăciunul: „este obiceiul de a ridica, în fiecare casă, brazi, îmbrăcaţi cu trandafiri realizaţi din hârtie de diverse culori, ghirlande, mere, dulciuri“.

Acest articol a apărut în numărul din December 2013.

Pentru a putea citi tot articolul trebuie să vă abonați
aici

This entry was posted in articole, Uncategorized and tagged , , . Bookmark the permalink.