CU ŞTEFAN S. GOROVEI ÎN CĂUTAREA STRĂMOŞILOR

Să spunem de la bun început cititorilor că vom încerca un interviu mai altfel cu ŞTEFAN SORIN GOROVEI. O dată, pentru că în anii ’70 ne-a fost coleg de redacţie, apoi pentru că luna aceasta împlineşte 65 de ani. Ştefan S. Gorovei este un medievist cunoscut, profesor la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi şi, de când a plecat de la Magazin istoric, a semnat multe studii şi volume, toate dedicate Evului Mediu moldovenesc, pasiunea lui de o viaţă. „Sorin al nostru“ sau „Sorinel“ (pentru că aşa era chemat în redacţie şi de Dana Lovinescu, şi de Domnica Zavoicinschi şi aşa l-am aflat şi eu când am intrat în echipa redacţională) a ajuns la vârsta bunicului său, folcloristul Artur Gorovei, care îşi nota în jurnal: „1929, 2 mart. Mâine împlinesc 65 de ani. Mi se pare că ţin recordul în familie; cred că dintre Goroveeşti eu sunt acela care singurul am ajuns la vârsta aceasta“.

– Cum ai venit la Magazin istoric?

– A fost rezultatul întâmplării. Sau poate e mai potrivit să spun că au fost două jumătăţi de întâmplare, pornite din două direcţii diferite. Povestea e mai lungă şi nu merită să pierdem timpul (şi spaţiul tipografic) pentru ea. Îţi spun doar – ceea ce, probabil, ştii deja – că spre terminarea studiilor universitare a fost vorba să rămân în cadrul Facultăţii. Am ajuns, prin repartiţie, la Magazin istoric (unde fusesem angajat încă de la 1 mai 1971), dar sufletul meu a fost tot timpul la Iaşi. Asta l-a determinat pe Nicolae Minei să-mi zică, o dată, cu năduf, că mă socotesc un prinţ în exil. Din multe puncte de vedere, perioada mea bucureşteană a fost un exil.

Acest articol a apărut în numărul din July 2013.

Pentru a putea citi tot articolul trebuie să vă abonați
aici

This entry was posted in articole, Uncategorized and tagged . Bookmark the permalink.