O ZI GREA PE FRONTUL DE EST

2 noiembrie 1943. O zi mohorâtă, cu cerul căptuşit de nori care „stăteau să pice“, aşa cum spuneau aviatorii. Plafon minim, baza norilor se găsea la 150 m de sol. Pe aerodromul de la Karankut abia se luminase de ziuă şi mecanicii, armurierii şi servanţii pregăteau avioanele de asalt pentru misiune. Ordinul de Operaţii al Corpului 1 Aerian Român nr. 139/1943 preciza cu claritate: „Grupul acţionează în misiuni cu trei-patru avioane şi atacă cu bombe, tunuri şi mitralierele de bord coloanele auto, cisterne, tunuri hipomobile şi călăreţi în zonele: Celbasî, Britovka, Pavlovka,Vladimirovka, Pervo Konstantinovka, Cota 3.767, Grigorievka, sud-Britovka…“.

Prima formaţie de patru avioane din Escadrila 41 Asalt şi-a luat zborul la ora 07.00, îndreptându-se spre est, sud-est, având misiunea să atace coloanele inamice care înaintau pe şoseaua ce lega Peninsula Crimeea de râul Nipru, la podul peste râu spre oraşul Herson, unde trupele germane deţineau un cap de pod la nord-est de oraş.

(…)

Acest articol a apărut în numărul din aprilie 2013 (553). Pentru a putea citi tot articolul trebuie să vă abonaţi aici.

This entry was posted in articole, Uncategorized and tagged , , , , , , . Bookmark the permalink.