PE VREMURI OAMENII ÎŞI TRIMITEAU SCRISORI (3-2013)

Detronarea principelui Alexandru Ioan Cuza, la 11 februarie 1866, a ridicat acut problema găsirii altui cap al statului. Alegerea oamenilor politici români, după căutări, conciliabule şi, în cele din urmă, soluţii oferite de împăratul francez Napoleon al III-lea şi de sora de lapte a acestuia, Hortense Cornu (Magazin istoric, nr. 10-12/1998; 1/1999), s-a oprit la principele Carol de Hohenzollern, viitorul rege Carol I al României (1866-1914). Odată cu el, vine în ţară Emile Picot, cel care îi va fi secretar între septembrie 1866 şi decembrie 1867. Jurist, epigrafist şi de o curiozitate luminată, francezul i-a fost de un real ajutor noului principe. El avea să rămână ataşat toată viaţa de spaţiul românesc, publicând memorii, studii, note despre Alexandru cel Bun, Antim Ivireanul, tipografia românească în secolul al XVI-lea ş.a.

Publicăm în continuare câteva scrisori, traduse de noi, trimise de Emile Picot familiei în răstimpul cât a fost secretar princiar la Bucureşti. Copiile acestor piese ne-au fost puse la dispoziţie, cu desăvârşită amabilitate, de Gabriel Badea-Păun. La rândul său, acesta le-a primit de la descendenţii secretarului lui Carol I. Am omis unele paragrafe deoarece se refereau la probleme strict de familie.

Acest articol a apărut în numărul din iunie 2013 (555). Pentru a putea citi tot articolul trebuie să vă abonaţi aici.

Acest articol a apărut în numărul din June 2013.

Pentru a putea citi tot articolul trebuie să vă abonați
aici

This entry was posted in articole, Uncategorized and tagged , , , , , . Bookmark the permalink.