Grigorii Potiomkin s-a născut în anul 1739, în satul Cijovo din gubernia Smolensk. Tatăl său, Aleksandr, un irascibil ofiţer în rezervă, s-a căsătorit cu tânăra Daria Skuratova, iar Grigorii a fost al cincilea copil, din şase, şi singurul băiat. După moartea lui Aleksandr Potiomkin, în 1746, pentru a-i asigura o carieră fiului, Daria, împreună cu cele cinci fiice, s-a mutat la Moscova, în slobozia nemţească (cartier de pe malurile Moscovei, populat numai de europeni, nemţi mai ales, la începutul domniei Ecaterinei a II-a). Aici, tânărul Potiomkin s-a înscris la şcoala gimnazială de pe lângă Universitatea din Moscova.
Călătoria în noua capitală de la Sankt Petersburg se pare că l-a marcat pe tânărul Potiomkin. Întors la Moscova, a devenit visător, mereu cu gândul la perspectivele pe care le-ar putea avea la Petersburg. În scurt timp cariera sa academică s-a încheiat prin expulzare din cauza lenei şi a absenţelor nemotivate. Lui Potiomkin îi mai rămăsese armata. Un prieten de familie i-a împrumutat 500 de ruble (pe care nu îi va da niciodată înapoi) şi tânărul a plecat în Capitală, unde s-a înrolat în Gărzile din Petersburg. Băutura, jocurile de noroc şi aventurile amoroase l-au înglodat însă în scurt timp în datorii.
În 1762, Potiomkin şi regimentul condus de el au participat la lovitura de stat care o va aduce pe tronul imperiului pe Ecaterina a II-a (Magazin istoric, nr. 9/1991, 4/2003) Legenda spune că în momentul în care noua împărăteasă saluta trupele în faţa Palatului de Iarnă a realizat că-i lipseşte mânerul de la sabie, iar Potiomkin i l-a dat imediat pe al său. Încă din acel moment Ecaterina a II-a l-ar fi remarcat pe viitorul cneaz.
Pentru participarea la lovitura de stat, Potiomkin a primit drept răsplată 2.000 de ruble, 400 de ţărani-şerbi, iar cariera sa a cunoscut o ascensiune fulminantă. În scurt timp ajunge Kammerjunker (grad inferior la Curtea ţarului) şi se remarcă pentru talentul de a imita voci. Curioasă, împărăteasa Ecaterina a II-a i-a cerut să o imite şi pe ea. Se spune că Potiomkin a imitat-o atât de bine, încât împărăteasa a râs cu lacrimi. Iar din acea zi, Potiomkin a obţinut acces în rândul prietenilor intimi ai suveranei.
