Artiștii români în străinătate (1830 – 1940). Călătoria, între formația academică și studiul liber.
În seara zilei de luni, 5 februarie 2018, la orele 18:00, Jockey Club va găzdui lansarea volumului „Artiștii români în străinătate (1830 – 1940). Călătoria, între formația academică și studiul liber.” Coordonare: Ioana Vlasiu, Ruxanda Beldiman, Corina Teacă. Prefață de Adrian-Silvan Ionescu, (Ed. ICR, București 2017, 472 p. + il).
Autori, pe lângă cei deja menţionaţi mai sus, sunt Gabriel-Badea Păun, Virginia Barbu, Ioana Beldiman, Ramona Caramelea şi Olivia Niţiş.
Prezentarea volumului va fi făcută de: Prof. univ. Cristian Robert Velescu, Universitatea Națională de Arte, Bucuresti, dr. Adrian-Silvan Ionescu, directorul Institutului de Istoria Artei „G. Oprescu”, Virginia Barbu, autor, Institutul de Istoria Artei „G. Oprescu”.
„Literatura românească de călătorie, fiind deosebit de recompensantă prin informațiile furnizate și prin culoare locală ce o transmiteau lectorilor, a atras mulți exegeți. Aceștia s-au oprit în special asupra literaților, a gazetarilor, exploratorilor, diplomaților versați în redactarea rapoartelor către forul lor tutelar sau a călătorilor de plăcere care își adunau impresiile, negru pe alb, și uneori chiar le dădeau publicității în periodice sau le adunau între coperți de carte.
Constantând lipsa din istoriografia românească a unui uvraj de mai mare întindere în care să fie aprofundată și evidențiată importanța călătoriei ca mijloc formativ și informativ/inspirator pentru artiștii plastici, un grup de cercetători ai Institutului de Istoria Artei „G. Oprescu” și-au unit eforturile pentru închegarea studiului de față.
Artiștii români au cunoscut și fructificat arta de a călători ce a avut, în cele mai multe cazuri, urmări benefice pentru creativitatea lor. Fie ea o deplasare de studii cu destinație fixă într-o mare capitală, desfășurată pe parcursul a 3-4 sau mai mulți ani, prin intermediul unui stipendiu de la stat ori obținut din caseta princiară/regală, mai rar pe speze individuale, fie un voiaj de agrement subvenționat din economii proprii ce acoperea o arie geografică mai largă, orice ieșire peste hotare oferea variate acumulări culturale, o primenire a viziunii plastice personale, o racordare la curentele dominante în epocă – sau, dimpotrivă, respingerea acestora și continuarea, cu îndârjire, a căii deja găsite – și, mai ales, contactarea confraților activi în acele locuri, cu care adesea erau legate trainice prietenii cu efect emulativ reciproc.
În locurile unde ajungeau, vizitau galerii și muzee, frecventau opera, teatrul și cinematograful, cafeneaua și cabaretul, se înveșmântau în conformitate cu moda la zi, participau la chermeze și baluri studențești, unde vedeau și experimentau lucruri ce acasă, în capitalele celor două principate sau, mai apoi, în Capitala României unite și a României Mari, cu greu le-ar fi putut vedea. Astfel își îmbogățeau cunoștințele și se întorceau între ai lor cu un muzeu imaginar de proporții și, uneori, cu o colecție bine aleasă de manuale de specialitate, albume sau volume de beletristică, ce le permitea, fie ca dascăli, fie ca simpli practicanți ai propriei arte, să valorifice acel bagaj formal și ideatic.
De la Szathmari, Storck Jr. și Mützner, hoinari incorigibili ce au ajuns în zone arar atinse de muritorii de rând și cu atât mai puțin de plasticieni (Orientul Mijlociu de primul, Statele Unite de al doilea, cele două Americi și Orientul Îndepărtat de al treilea) sau Dărăscu și Știubei care au înfruntat mările, ca navigatori, la Șirato, artistul unei singure călătorii în afara țării, și aceea de relativ scurtă durată, în acest scop se vor face cunoscute multe călătorii ale artiștilor români, imortalizate atât în culoare cât și negru pe alb, în misive, jurnale sau pagini memorialistice.
Pentru toți, arta călătoriei s-a concretizat în forme de artă pură, în linii și pete expresive, elocvente pentru mnemonica tărâmurilor cutreierate.”
Vă așteptăm cu plăcere!