Lemnul este omniprezent în viaţa noastră. Uitându-ne către trecutul apropiat suntem mândri de civilizaţia lemnului, specifică arealului geografic şi etno-istoric în care trăim. Dacă ne îndepărtăm mai mult, semnalele arhitecturii sau artefactelor din lemn devin tot mai obscure şi greu detectabile. Cercetările efectuate pe autostrada Orăştie-Sibiu au dus la descoperiri spectaculoase. Două dintre acestea sunt extrem de importante pentru folosirea lemnului în epocile îndepărtate.
Prima descoperire a fost facută pe tronsonul IV, Sibiu – Sălişte. În situl arheologic Cristian I (Magazin istoric. nr. 10/2012), considerat ca cel mai vechi sit neolitic din România, s-a descoperit o construcţie din lemn, o fântână.
Chiar dacă ne-am fi bucurat mai mult ca monumentul de arhitectură descoperit să aparţină epocii neolitice, a trebuit să ne consolăm cu faptul că ne aflăm în faţa unei descoperiri de epocă romană, aşa cum indicau materialele arheologice scoase la lumin[ cu prilejul cercetării (ceramica, uneltele din metal). În imediata apropiere a fântânii începea zidul unei construcţii cu pereţi din piatră, care nu a putut fi cercetată în întregime – din păcate –, deoarece eram la limita de excavaţie a autostrăzii. Sigur că va fi cercetată într-un viitor, în care vom gasi finanţări pentru cercetări sistematice.
