Lucrările arheologice preventive de pe traseul autostrăzii Sibiu-Nădlac au dus la descoperirea – în hotarul oraşului Miercurea Sibiului – a cinci situri arheologice. În punctul numit de noi II am găsit un sit arheologic format din mai multe locuiri umane suprapuse. Cea mai veche dintre ele aparţine culturii Starčevo-Criş, faza I, prima manifestare a neoliticului din Sud-Estul şi Centrul Europei, datat, în prima sa fază, acum aproximativ 8.000 de ani.
Primii neolitici au ocupat un grind format de pârâul Gârbova, care vine dinspre munte şi se varsă în râul Secaş. Grindul se dovedeşte a fi fost relativ înalt şi ferit de inundaţii. Grupul de locuitori nu era mai mare de 100 de oameni – după opinia noastră.
S-au descoperit trei locuinţe de mari dimensiuni atribuite acestui moment istoric, din cele cinci-şase prezumate a fi funcţionat pe întregul grind (o parte din el nu a putut fi cercetat, pentru că nu este cuprins în proiectul de construcţie al autostrăzii). Caracteristicile materialului arheologic ne arată că această comunitate provine din zona Macedoniei, fragmentele ceramice fiind identice cu cele descoperite la Anzabegovo, de exemplu.
Un anume fragment ceramic găsit în această locuinţă L25 ne-a trezit semne de întrebare. În primul rând, nu cunoaştem nicio analogie ca să putem afirma că inciziile reprezintă un ornament, cum ar fi dacă ar avea periodicitate de apariţie în zone geografice diferite sau la momente cronologice apropiate. Singura posibilitate de interpretare – ajutată de forma şi posibilul mesaj al inciziilor – este că s-ar transmite ceva; o informaţie după un sistem necunoscut nouă, dar uzual în acea vreme. Semnificaţia semnelor incizate este foarte greu – dacă nu imposibil – de descifrat, dar faptul că ele însemnau ceva pentru contemporani nu poate fi pus la îndoială.
Acest articol a apărut în numărul din iunie 2013 (555). Pentru a putea citi tot articolul trebuie să vă abonaţi aici.
