Maria avea acum aproape 60 de ani, era deci o femeie bătrână pentru vremea aceea. Îi rămâneau cei doi fii, Radu şi Vâlsul, şi o fată, Ana. Aceasta s-a măritat cu un boier dintr-o familie veche din Muscel, Coteştii, dar al cărui prenume nu-l cunoaştem. Vâlsul a murit la 1588, aşa că mai rămânea Radu, care este agreat de Mihnea Turcitul şi intră în Sfatul domnesc în 1585, cu dregătoria de mare comis, mai marele peste grajdurile cu cai domneşti şi demnitar de Sfat.
Este interesant de constatat că Radu Florescu nu a jucat niciun rol politic în domnia lui Petru Cercel (1583-1585) cu care era, foarte probabil, frate vitreg după tată, dar acelaşi lucru se poate spune şi despre Mihai Viteazul, al treilea frate. Politica obişnuită a voevozilor noştri era să omoare sau să trimită la mânăstire rudele domneşti, pentru a nu-i avea concurenţi la tron. Şi întrucât de la mânăstire mai ieşeau oamenii – a se vedea cazul lui Vlad Călugărul (pretendent la domnie între 1457 şi 1482) şi al lui Radu, fost egumenul Paisie de la Curtea de Argeş –, respectivele rude şi cu atât mai vârtos fraţii fugeau peste hotare pentru a-şi salva capul. În cazul lui Petru Cercel, Radu Florescu şi Mihai Viteazul au fost cruţaţi, dar ţinuţi departe de tron şi de tentaţiile lui.
