O ZI DE NOIEMBRIE, DE DIMINEAŢĂ PÂNĂ SEARA

Duminică, 10 noiembrie 1630, cardinalul Richelieu, „principalul ministru“ al regelui Ludovic al XIII-lea, s-a trezit încă atotputernic. Pe parcursul zilei, a simţit cum i se scurge printre degete întreaga-i forţă. Coaliţia formată în jurul Mariei de Medici (1575-1642), regina mamă, văduva lui Henric al IV-lea, cel ucis de François Ravaillac la 14 mai 1610, părea să aibă câştig de cauză. Pentru ca seara…

Aparent, o zi ca oricare alta de toamnă, în capitala regatului francez, în plin Război de 30 de ani, care opunea Uniunea Protestantă Ligii Catolice. O zi liniştită, dar doar la suprafaţă. Furtuni teribile se pregăteau, din umbră, furtuni care ar fi putut distruge unul dintre cele mai puternice state ale vremii.

Somptuoasele încăperi ale Palatului Luxembourg au adăpostit unul dintre principalele personaje ale dramei ce avea să se consume într-un răstimp atât de scurt. Din aripa dreaptă pe care o ocupa, Maria de Medici s-a trezit hotărâtă să nu mai aştepte nicio zi pentru a scăpa de cel care îi trădase încrederea.

De peste drum, din clădirea Micului Luxembourg, fosta proprietate a reginei, donată în 1627 cardinalului, pe atunci protejatul ei, Richelieu a început să resimtă din ce în ce mai acut laţul ce i se strângea în jur. Întâlnirea cu regele, de cu o seară în urmă, îi înteţise şi mai mult bătăile inimii. Relaţia cu monarhul nu mai părea atât de sigură!

Acest articol a fost publicat în Articole apărute în reviste. Salvează legătura permanentă.